Warning: ftp_fget() expects parameter 1 to be resource, null given in /var/www/newsromania.info/html/wp-admin/includes/class-wp-filesystem-ftpext.php on line 143

Românii şi pandemia de conspiraţii neîndeplinite: De ce credem în ele fără să le cercetăm?

Analiză realizată de *Nicolae Ţîbrigan

Blocarea accesului utilizatorilor la un site, fie el de fake news, este una gravă şi ar trebui să fie pe deplin justificată, mai ales că o parte a societăţii civile priveşte cu atenţie şi îngrijorare fiecare caz în parte. Aşa că am decis, în primă instanţă, să urmăresc îndeaproape toate aceste cazuri.

Mai mult, imediat după al doilea site blocat de autorităţi (breakingnews.xyz) înregistrat în Rusia, Comisarul pentru drepturile omului de la Consiliul Europei, Dunja Mijatović, a pus România pe acelaşi plan cu Ungaria, Azerbaidjan şi Federaţia Rusă în ceea ce priveşte măsurile restrictive ale guvernelor care ar afecta libertatea presei. Declaraţia comisarului mi se pare şi mai controversată, în condiţiile în care această ieşire intempestivă pune un stat democratic, unde libertatea presei este respectată prin Constituţie, în rând cu alte ţări unde acest principiu este pus demult între ghilimele de către regimurile autocrate ale lui Orban şi Putin.

Ştiu că există o groază de probleme în România, în ceea ce priveşte libertatea presei, şi lucrurile nu cred că se vor îmbunătăţi după 2020. Dar, la o consultare sumară a raportului „Freedom Barometer Europe 2019”, putem constata că o catalogare a României ca stat care „introduce restricţii disproporţionate la adresa libertăţii presei” trădează o incompetenţă crasă, dacă nu chiar rea-voinţă, din partea funcţionarilor CoE. Ori, libertatea de a avea o opinie nu este egală cu „libertatea de a dezinforma” sistematic şi a răspândi diverse „teorii ale conspiraţiei” care pot afecta negativ chiar viaţa şi sănătatea europenilor.

Să revenim, totuşi, la teoriile conspiraţiei. Am analizat cu atenţie lista de site-uri blocate de către Autoritatea Naţională pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), la solicitarea Ministerului Afacerilor Interne, şi am identificat acolo o serie de naraţiuni conspiraţioniste similare cu cele expuse în raportul special realizat de Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE), divizia pentru comunicare strategică a corpului diplomatic european:

  • Coronavirusul are legătură cu tehnologia 5G, care foloseşte microcipuri implantabile prin vaccinuri (Wuhan a fost un teren de testare a antenelor 5G);
  • Guvernul Mondial foloseşte pandemia de coronavirus şi distanţarea socială pentru a instala în secret antenele 5G/a ascunde efectele negative ale „radiaţiilor” 5G asupra sănătăţii;
  • Coronavirusul este o farsă, acesta nu există în realitate (asistăm la un „experiment social” global al ocultei);
  • UE va impune vaccinări forţate;
  • Virusul SARS-CoV-2 a fost creat în laborator (în SUA sau în China) de „elita globală”, formată din marile corporaţii, oameni politici, oameni de ştiinţă şi mass-media, pentru a impune „dictatura politico-medicală”;
  • Alte teorii ale conspiraţiei, mai sofisticate: 1) actuala pandemie fusese prezisă acum câţiva ani; 2) pandemia este o încercare disperată a „ocultei transnaţionale” (sau a Big Pharma) de a controla creşterea populaţiei globale; 3) pandemia fusese proiectată de Bill Gates (pe care a şi prezis-o în 2015) cu scopul de a reduce populaţia globală şi o controla prin intermediul unor „microdoturi” implantate prin vaccinurile sale; şi 4) pandemia de coronavirus este cauzată de o otrăvire chimică (chemtrails) sau electromagnetică (prin undele 5G) globală, care va duce într-un sfârşit la izbucnirea celui de-al treilea război mondial (de exemplu, „nu e virus, e gaz sarin”, sau „suntem contaminaţi cu covid-19 prin wireless”), etc.

Colaj cu câteva exemple de teorii ale conspiraţiei virale pe social-media pe timpul stării de urgenţă. Sursa: Facebook

Şi acestea sunt doar o parte din conspiraţiile rostogolite pe social-media de aceste site-urile blocate.

Din păcate, postările nu sunt chiar atât de inofensive, aşa cum par la prima vedere: dacă oamenii vor crede că li se ascunde ceva, sau că sunt direct vizaţi de măsurile autorităţilor, de ce ar mai trebui să urmeze prevederile ordonanţelor militare sau recomandările de autoizolare la domiciliu?

De exemplu, în Marea Britanie, Belgia, Olanda şi SUA s-au înregistrat până acum numeroase vandalizări ale releelor de 5G din cauza acestor teorii ale conspiraţiei răspândite la nivel global de o imensă reţea de site-uri marginale, adepţi pătimaşi, teoreticieni conspirologi, conturi false, ş.a.m.d. Chiar sursele propagandistice pro-Kremlin s-au folosit mult mai abil de aceste naraţiuni, cu scopul de a destabiliza statele occidentale, subminând încrederea populaţiilor vizate în liderii, instituţiile şi valorile politice ale democraţiilor liberale.

Totuşi, cum de au ajuns unii oameni să creadă în cele mai grosolane manipulări răspândite pe internet? De ce suntem atât de vulnerabili în faţa acestor ipoteze alternative? Răspunsurile oferă cadrul necesar pentru o taxonomie generală a teoriilor conspiraţiei. Chiar dacă majoritatea fiind derutante şi distincte, rămân oarecum conexe.

Context

În actualul context al pandemiei de coronavirus există şi ceva care se propagă mult mai repede – „infodemia” („infodemic” – eng.) masiv răspândită pe reţelele de socializare. Prin infodemie, OMS înţelege „o supraabundenţă de informaţii – unele corecte, altele nu – care îngreunează accesul oamenilor la surse de încredere atunci când au mai multă nevoie de ele”.

Dar la adăpostul acestui „bombardament sistematic” informaţional şi emoţional despre COVID-19, s-au dezvoltat o groază de mituri urbane, unele reinventate încă din perioada Războiului Rece (vezi similaritatea cu Operaţiunea Infektion).

Substratul acestora s-ar afla în convingerea personală că nu există hazard şi că orice tragedie naţională sau globală este creată pentru a manipula masele.

Autorii acestor „conspiraţii îndeplinite” pot fi diverşi, la fel ca ipotezele lor contradictorii. Încă din Evul Mediu se vorbea despre evrei, după care au fost francmasonii, comuniştii, reptilienii, Vaticanul, sectele oculte răspândite global, etc. Uneori, toate aceste pseudo-teorii sunt combinate la un loc pentru a întări naraţiunea că există entităţi sau organizaţii oculte care doresc să controleze lumea instaurând „noua ordine mondială” în frunte cu un „Guvern Mondial”. Cu alte cuvinte, totul poate fi explicat prin planul unui grup mic de oameni cu resurse nelimitate („păpuşarii”) de a deţine controlul asupra populaţiei globale.

Pentru astfel de naraţiuni, dezvoltarea interacţiunii inter-umane prin intermediul social-media, reprezintă un accelerator fulminant, mai ales că cercetările relevă că falsele naraţiuni, încărcate cu conţinut emoţional, circulă online cu o viteză de şase ori mai mare faţă de informaţiile veridice distribuite pe Twitter, atingând şi un public mult mai numeros din punct de vedere socio-demografic.

Model al vitezei de redistribuire a dezinformărilor pe Twitter comparativ cu informaţiile prezentate cu acurateţe. Sursa: BROOKINGS

Inspirate din Protocoalele înţelepţilor Sionului, naraţiunile existenţei unui „guvern din umbră” se bazează însuşi pe lipsa oricăror dovezi sau date concrete despre acesta  – dovada eficienţei de a-şi ascunde componenţa şi activitatea clandestină. Textul reprezintă unul din cele mai odioase instrumente de propagandă conspiraţionistă, descriind un presupus plan al evreilor de a instaura un singur guvern global. De fapt, e vorba de un fals redactat şi pus în circulaţie în 1903 de Piotr Ivanovici Rachkovski, şeful poliţiei secrete ţariste – Ohrana.

Scopul celor douăzeci şi patru de „protocoale” consta în crearea unor diversiuni menite să preîntâmpine o revoluţie în masă, în baza că demersurile politice şi ideologice ale acelor mişcări revoluţionare sau tentative de lovituri de stat ar fi fost acţiuni evreieşti pentru a instaura un „Guvern Suprem” autocrat al „iudaismului internaţional” – termen propagandistic cu referire la mişcarea sionistă a „înţelepţilor”. Ulterior textul este utilizat ca material de propagandă de organizaţii şi regimuri antisemite din Germania nazistă şi, mai actual, în Orientul Mijlociu.


Piotr Rachkovski – şeful Ohranei ţariste (1885-1902) care a înfiinţat la Paris un adevărat laborator clandestin pentru activităţi de spionaj, şantaj şi propagandă. Fusese direct implicat în crearea şi răspândirea naraţiunii despre conspiraţia globală a evreilor. Sursa: Kommersant

La o parcurgere atentă a textului, vom putea identifica o serie de naraţiuni cunoscute şi distribuite intens pe grupurile de discuţii de pe WhatsApp, Facebook, Instagram, Twitter, etc., funcţionând ca veritabile „echo chambers” pentru adepţii de „secrete ascunse”(sic!).

Aici imaginea duşmanului variază în funcţie de context, iar tehnica de manipulare urmăreşte să inducă publicului, în mod artificial, un sentiment de ură/dispreţ, faţă de cineva sau ceva, uneori chiar frică faţă de acesta.

De altfel, în cartea sa „Frica de Occident (secolele XIV-XVIII): o cetate asediată”, Jean Delumeau subliniază că, începând cu secolul al XIII-lea şi până la începutul epocii industriale, istoria europeană a fost martora unor adevărate explozii de frici cu caractere eschatologice (cum ar fi ciuma, foametea, raziile soldaţilor sau a tâlharilor, creşterea dărilor, frica de evrei, etc.). Surprinşi apoi de avalanşa evenimentelor traumatizante sau calamităţi, oamenii vremii le-au căutat cauze globale învelindu-le în diverse mituri politice explicative, cum ar fi mitul „poporului care l-a ucis pe Iisus” (al „neamului deicid”).

În acest context, teoriile conspiraţiei ar trebui analizate mult mai serios ca simptome ale problemelor subiacente din cadrul unei societăţi, adesea structurale, ca răspuns la actuala criză.

Câteva explicaţii psiho-sociologice

Psihologii au încercat să explice credinţa unor oameni în mituri şi teorii ale conspiraţiei, şi acestea pornesc de la trei condiţii de bază: 1) capacitatea limitată de prelucrare analitică, logică şi reflexivă a omului; 2) cantitatea enormă de informaţii la care suntem expuşi zilnic; şi 3) algoritmii şi modul de funcţionare ai social-media. Toţi aceşti factori combinaţi creează o disponibilitate a oamenilor de a gândi uneori pe baza unor „scurtături mentale” fără prea multe argumente, anihilând automat argumentele raţionale şi faptele.

De asemenea, criza actuală a suprasolicitat emoţiile de incertitudine şi anxietate, iar o parte a publicului fiind dispus să creadă în aceste teorii şi mituri pentru a reduce sentimentul lipsei de control.

Atunci când oamenii au sentimentul lipsei de control asupra unor situaţii, au nevoie de clarificări, iar acestea sunt servite de naraţiunile manipulative bazate pe conspiraţii în toate domeniile posibile. La aceste condiţii se mai adaugă şi prăbuşirea încrederii unei părţi a societăţii în măsurile luate de autorităţi, inclusiv în sistemul naţional de sănătate. Tot acest „vid” al încrederii poate fi umplut rapid de aşa-numiţii „teoreticieni ai conspiraţiilor” cu diverse naraţiuni false – unele destul de sofisticate în materie de date şi referinţe pseudo-ştiinţifice, iar altele de-a dreptul aberante. Dar teoriile conspiraţioniste sunt cu atât mai atractive, cu cât sunt mai sofisticate şi imposibil de demontat.

Pe de altă parte, şi publicul expus la astfel de poveşti preia, recompune şi promovează toată această avalanşă de „explicaţii” alternative, anti-mainstream/anti-sistem. Ori, în cazul predominării culturii politice de supunere la nivelul societăţii, cum e cazul celei din României, întotdeauna va exista o cerere constantă de explicaţii conspiraţioniste şi alternative ale realităţilor proxime.

Pentru a ilustra grafic indicele susceptibilităţii publice din cadrul unor societăţi faţă de teoriile conspiraţiei, am analizat sondajele oferite de World Values Survey (2010-2014) pentru a corela patru variabile relevante în explicarea susceptibilităţii populaţiei din anumite state faţă de teoriile conspiraţiei: 1) V127 – Political system: Have a strong leader; 2) V110 – Confidence: The Press; 3) V85-V89 Political action (media) şi; 4) Important in life: Religion.

Fig. 1 Reprezentarea grafică a corelării variabilelor care indică susceptibilitatea populaţiei din România, SUA şi Suedia (după World Walues Survey 2010-2014)

Aici putem observa diferenţa între manifestările şi atitudinile respondenţilor din cele trei ţări faţă de autoritarism, implicarea în viaţa politică, încrederea în presă şi importanţa socială a religiei – toate corelate pentru a explica nivelul predispoziţiei de a crede în teoriile conspiraţiei.

În cazul Statelor Unite avem de-a face cu o societate cu o cultură politică participativă, în general asumată de 67,62% din populaţie, şi care manifestă o convingere puternică a importanţei religiei în viaţă (68,4%), dar fără a avea prea mare încredere în presă (22,7%). De aceea, ultimele două variabile o situează în cadranul de stânga a graficului, în categoria societăţilor consumatoare şi sensibile faţă de diverse teorii ale conspiraţiei legate de asasinarea lui JFK, „deep state” anti-Trump, extratereştrii din Zona 51, etc.

Sursa: Statista

Sondajul realizat de Pew Research Center în martie 2020 mai relevă că 30% din populaţia Statelor Unite cred în teorii ale conspiraţiei despre originea noului coronavirus, în timp ce doar 43% din americani cred că virusul a apărut în condiţii naturale.

Pe de altă parte, populaţia din Suedia este mult mai rezistentă în faţa răspândirii teoriilor conspiraţiei, având o societate mult mai implicată politic (75,94%), manifestând o încredere mult mai mare în presă (36,6%), drept rezultat fiind mult mai bine informată (Figura 1).

România stă destul de prost la capitolul rezilienţei populaţiei în faţa acestor teorii ale conspiraţiei, având o societate mult mai predispusă să asculte de un lider autoritar (69,7%) şi să se încreadă în religie (83,8%), cu o cultură politică de supunere destul de accentuată (33,96% din respondenţi interesaţi de implicarea politică). Iar încrederea în presă de doar 28,4% vulnerabilizează şi mai mult capacitatea societăţii de se informa din surse verificabile.

La o analiză comparativă a acestor variabile, putem identifica faptul că România se suprapune pe aceeaşi traiectorie a susceptibilităţii faţă de teoriile conspiraţiei cu Rusia, diferenţa fiind sesizabilă doar la nivelul importanţei acordate religiei (România – 83,8%, Rusia – 41,8%)

Fig. 2 Reprezentarea grafică a corelării variabilelor care indică susceptibilitatea populaţiei din România şi Federaţia Rusă (după World Walues Survey 2010-2014)

Aici se observă că la nivelul ambelor state, variabilele „importanţa religiei în viaţă” şi „încrederea în autoritarism (lider autoritar)” se situează peste valorile înregistrate de aceste ţări la „încredere în presă” (RO- 28,4%; RU- 33,5%) şi „cultură politică participativă” (RO- 33,96%; RU- 25,22%).

Dar aici ar mai trebui să luăm în considerare şi diferenţele notabile între cele două state. Un studiu recent a demonstrat că, în ultimii ani, presa din Rusia (în special cea controlată de Kremlin) e mult mai predispusă să facă referinţe la diverse teorii ale conspiraţiei: conspiraţia istoricilor, negarea existenţei HIV/SIDA, conspiraţii despre organismele modificate genetic, despre reptilieni/extratereştri, francmasoni, Guvernul Mondial, inclusiv negarea aselenizării efectuate de Apollo 11, anti-vaccinuri, etc.

Iar asta are şi un impact major asupra percepţiilor publicului din Rusia. Sondajul VTsIOM realizat în vara anului 2018 a arătat că doi din trei ruşi sunt convinşi de existenţa unui „guvern mondial” (67%), majoritatea dintre aceştia fiind siguri că acest „guvern” ar fi unul ostil Rusiei. De asemenea, sondajul a înregistrat şi o creştere a numărului de „credincioşi” în teoriile conspiraţiei (de la 45% la 67%) imediat după anexarea ilegală a Crimeii.

Sondajul „Percepţia publică în contextul pandemiei Covid-19”, realizat de Asociaţia Eurocomunicare pe 20-23 martie 2020, este edificator pentru cazul României, în sensul în care s-a testat credibilitatea unor teorii ale conspiraţiei despre coronavirus, vehiculate des atât pe social-media, cât şi în presă. Doi din cinci români consideră că „noul coronavirus este o armă biologică realizată în SUA pentru a domina lumea” – o naraţiune propagandistică extrasă din reţeaua de propagandă internaţională a RT şi Sputnik.

Fig. 3 Distribuţia răspunsurilor referitoare la credinţa în teoriile conspiraţiei în rândul populaţiei din România (după #Jurnaldeinfodemie – Percepţia publică în contextul pandemiei Covid-19, 20-23 martie 2020). Sursa: Eurocomunicare

Datele au fost confirmate şi de studiul efectuat de Avangarde privind percepţia publică faţă de pandemia Covid-19 (martie 2020), unde 52% din respondenţi au considerat că noul coronavirus ar fi fost creat în laborator (cea mai virală teorie a conspiraţiei), în timp ce 34% din cei intervievaţi n-au dorit sau n-au ştiu să răspundă ce cred despre originea virusului – semn că o parte a publicului este influenţat de diferite ipoteze contradictorii vehiculate de presă şi unii lideri politici, alimentând noi incertitudini şi ipoteze conspiraţioniste. De fapt, nici autorităţile noastre n-au acordat acestui fapt atenţia cuvenită, concentrându-se mai degrabă pe managementul crizei sanitare şi economice.

Sondajele mai sugerează că persoanele predispuse să creadă în toate aceste teorii ale conspiraţiei manifestă un risc mai ridicat de îmbolnăvire de covid-19. Această categorie de persoane îşi limitează (in)voluntar accesul la informaţii necesare, din surse sigure şi oficiale, despre răspândirea coronavirusului şi măsurile de prevenţie a îmbolnăvirii. Din păcate, neglijenţa acestor categorii de persoane credule în minciunile distribuite online pune în pericol vieţile lor şi ale celor din jur.

Din aceste studii, sociologii au formulat următoarea ipoteză: cu cât încrederea în instituţii, decidenţi, mass-media, oameni de ştiinţă este mai scăzută, cu atât publicul va fi mai predispus să caute explicaţii (pentru a reduce starea de disconfort psihologic) din surse alternative, devenind mult mai susceptibili să creadă în diverşi „profeţi” sau zvonuri, atacând în schimb orice contra-naraţiune care se bazează pe date empirice şi fapte (anihilarea inconştientă a gândirii critice).

Cu alte cuvinte, este mult mai simplu să arunci responsabilitatea pe probleme personale sau cele reflectate de presă asupra autorităţilor, guvernului, oculta mondială, etc., decât să încerci să cauţi nişte explicaţii rezonabile din punct de vedere raţional. Şi aici teoriile conspiraţiei sau dezinformările reuşesc să ofere răspunsul rapid – „imaginea duşmanului” care are rolul de „ţap ispăşitor” pentru a prezerva imaginea pozitivă despre societatea noastră.

În aceeaşi ordine de idei, mai putem identifica şi categoria de persoane copleşite de efectul Dunning-Kruger (eroare de apreciere unde persoanele incompetente apreciază eronat competenţa lor ca fiind mult mai mare decât în realitate), care îi fac să se simtă speciali: „eu am înţeles şi am acces la informaţii, nu ca majoritatea banală şi stupidă”.

Cercetările psihologice clasice au demonstrat că persoanele care analizează şi gândesc lucrurile într-o manieră deliberată, mai degrabă analitică, decât intuitivă, dispun de o reflecţie cognitivă mai dezvoltată. În schimb, persoanele care se bazează mai mult pe intuiţie sunt adesea persoane cu abilităţi cognitive slabe, care deţin resurse cognitive substanţiale, dar nu le folosesc. Acestea preferă să creadă instinctiv în informaţii (cum să nu?) „aparent credibile”, „inofensive” la prima vedere. Şi deoarece cred că acestea ar putea fi utile prietenilor lor, le distribuie, realizând că şi asta poate cauza un rău.

Un studiu despre psihologia dezinformării a arătat că doar 25% din participanţi au identificat falsele naraţiuni ca fiind adevărate, însă 35% din cei chestionaţi au fost dispuşi să distribuie „materialul” pe social-media. Se pare că dorinţa de a primi un număr mare de reacţii imediate de la cei ce îi urmăresc distrage oamenii de la întrebarea evidentă – Think before you share!

Alte studii mai aratăpersoanele care cred în teoriile conspiraţiei au mai multe şanse să creadă în diverse ipoteze pseudo-ştiinţifice şi fenomene paranormale. Altfel spus, cei care cred că „noul coronavirus este o armă biologică realizată de SUA pentru a domina lumea” (Figura 3), vor crede automat şi în alte naraţiuni conspiraţioniste, legate sau nu de coronavirus (credinţa în teoriile conspiraţiei sunt variabile corelate pozitiv).

Fie că sunt predispuşi să creadă în general în fenomene paranormale, superstiţii, teorii pseudo-ştiinţifice, sau diverse conspiraţii „geopolitice”, aceste persoane îşi creează un soi de „model comportamental” cale le modelează atitudinile şi deciziile atât în viaţa de zi cu zi, cât şi în mediul digital, fiind deosebit de preocupaţi să redistribuie aceste naraţiuni cu #dămaideparte dintr-o necesitate de auto-confirmare permanentă (bias de confirmare).

Totuşi, oamenii de ştiinţă încă n-au ajuns la o concluzie unanim acceptată cu privire predispoziţia unei categorii de oameni (cu gândire critică nedezvoltată) de a da crezare acestor teorii, sau încrederea în teoriile conspiraţiei reprezintă un fenomen generalizat care-i poate atinge pe toţi, indiferent de caracteristicile socio-demografice (educaţie, vârstă, gen). Fapt confirmat şi de rezultatele studiului Eurocomunicare AICI şi AICI.

Rămâne de cercetat dacă „doar persoanele needucate răspândesc sau se încred în conspiraţii”. S-ar putea să descoperim că e vorba, mai degrabă, despre un mit, decât despre o ipoteză validă din punct de vedere ştiinţific.

În loc de concluzii, câteva recomandări

Dar cum poate societatea civilă combate aceste teorii ale conspiraţiei legate de coronavirus? Sunt chiar atât de periculoase? Răspunsul este mai complicat, mai ales când conspiraţiile sau miturile încep să se intersecteze lejer cu ştirile false sau parţial adevărate, exploatând traumele dintr-o societate vulnerabilă, cum ar fi cea din România. Dar printre recomandări, aş insista mai mult pe educarea publicului să se ferească şi să nu răspândească mai departe teoriile conspiraţiei (chiar dacă avem dubii că ceva pare veridic; „nu o fi adevărat, dar distribui deoarece îl urăsc pe x sau z”; „nu o fi adevărat, dar e tot o sămânţă de adevăr trebuie să aibă”).

La fel, nu încercaţi să apelaţi la „automedicaţie” informaţională, adică nu încercaţi să le deconspiraţi singuri deoarece sunt şanse mari să vă adânciţi şi mai mult în aceste teorii legitimându-le.

Să încercăm să exersăm şi să testăm modele de gândire critică – ceva ce a lipsit din programa noastră şcolară. Experimentele sociale au mai demonstrat că, dacă ne vom face un obicei de a căuta fapte în spatele chiar şi a unei singure afirmaţii, vom analiza mai critic şi alte enunţuri. Scopul e să analizăm informaţiile din sursele de presă, dar fără a cădea într-un soi de paranoia. Analizează înaintea de a distribui!

*Nicolae Ţîbrigan este membru în Consiliul de Experţi LARICS

Citeste continuarea articolului pe adevarul.ro