Un cercetător german a produs un test de coronavirus în 24 de ore. De ce ţările afectate de pandemie au probleme atât de mari cu testarea populaţiei?

Printre aceste ţări se află şi SUA, estimată a deveni curând epicentrul pandemiei.

Olfert Landt, un omul de ştiinţă din Berlin cu o experienţă de 30 de ani în sisteme de diagnostic pentru boli infecţioase noi, inclusiv SARS a dezvoltat o trusă de diagnostic pentru noul coronavirus înainte ca secvenţa genetică să fie publicată de cercetătorii chinezi.
Landt şi compania sa, TIB Molbiol, au creat primul test de coronavirus raportându-se la SARS şi la alte coronavirusuri cunoscute. Împreună cu cercetătorii de la un spital universitar local au produs trei truse de testare – în funcţie de genomul virusului, una dintre ele ar fi fost cea potrivită.
Pe 11 ianuarie, Landt le-a trimis Centrelor de control al bolilor din Taiwan şi companiei specializate în teste diagnostice Roche din Hong Kong. În următoarele zile a conceput şi instrucţiunile.
Pe 17 ianuarie, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat online protocolul lui Landt – primul test de coronavirus împărtăşit de OMS.
Până la sfârşitul lunii februarie compania a produs patru milioane de teste, iar de atunci fabrică 1.5 milioane de teste pe săptămână.
Trusa de testare care cuprinde 100 de teste şi costă circa 160 de euro, a fost vândută clienţilor din Arabia Saudită, Africa de Sus, Asutralia, Europa. Soţia sa lucrează de asemenea la companie şi chiar cei doi copii adulţi ai cuplului ajută la etichetarea şi împachetarea truselor.
„Nu fac asta pentru bani. Câştig bani, e drept, munca noastră e de calitate. Dar până la urmă nu banii sunt esenţiali pentru noi”, a spus acesta.
La aproape trei luni de când Landt a aflat despre boala misterioasă care declanşează pneumonie, ţări afectate din întreaga lume au probleme în a testa populaţia pentru noul coronavirus. Unele teste nu dau rezultate corecte, altele au fost create într-o perioadă lungă de timp: în prezent companiile producătoare atenţionează că rămân fără materii prime pentru fabricarea testelor.
Întrebarea este: dacă un test poate fi dezvoltat atât de rapid, de ce ţările au probleme atât de mari?, notează CNN.

Primele teste

Ca şi omul de ştiinţă din Berlin, virusologul Leo Poon din Hong Kong a urmărit situaţia din China încă din luna ianuarie. În 2003, a făcut parte din echipa de oameni de ştiinţă a Universităţii din Hong Kong care a descoperit că SARS este provocat de un coronavirus.
El a aşteptat însă ca secvenţa genetică a virusului să devină disponibilă.
„Pentru că am trecut prin asemenea evenimente în trecut, am fost conştienţi de importanţa unui test funcţional. De aceea ne-am şi mişcat repede ca să dispunem de el cât mai repede posibil”, a spus el.
Ca şi multe alte virusuri, între care cel al hepatitei, Ebolei şi râiei, noul coronavirusul este unul ARN – structura moleculară care cuprinde instrucţiunile genetice.
Potrivit unui raport al publicaţiei chineze de ştiri Caixin,  genomul noii tulpini de coronavirus denumită SARS-CoV-2 ar fi fost în mare parte secvenţiat destul de devreme: pe 27 decembrie.
Însă doar pe 11 ianuarie secvenţa genetică a virusului a fost publicată pe site-ul accesibil gratuit virological.org în numele lui Zhang Yongzhen, profesor la Universitatea Fudan  din Shanghai. Autorităţile chineze au făcut publică secvenţa genetică a virusului pe 12 ianuarie.
Echipa virusologului Poon a dezvoltat testul prin raportare la acele porţiuni ale codului genetic similare coronaviruslui SARS- acele porţiuni cu probabilitate mică să sufere mutaţii, fiind esenţiale structurii virusului. 
Metoda standard de detectare a unui virus este prin intermediul tehnicii PCR (reacţia de polimerizare în lanţ), inventată în anii 1980. Sunt făcute copii ADN ale materialului genetic al virusului. 
Dezvoltarea unui test nu este un proces dificil, spune Nathan Grubaugh, asistent universitar în epidemiologie la Yale School of Medicine. 
Poon, cercetătorul din Hong Kong, a creat un test în decurs de şase zile de la publicarea secvenţei genetice a coronavirusului.
De atunci, a trimis teste în peste 40 de ţări, inclusiv Egipt şi Cambodgia: fiecare ţară a primit un singur kit (acesta costă între 515 şi 644 de dolari) pentru testarea a 100 de probe. Unele ţări precum Nepal au trimis probe la Universitatea din Hong Kong. Intenţia cercetătorilor a fost să dea o mână de ajutor ţărilor care au nevoie să testeze până reuşesc să-şi producă propriile teste.
Echipa lui Poon a realocat fonduri de la alte proiecte pentru producerea truselor de testare. „Nu avem finanţare, avem resurse 0. Le distribuim din pură bunăvoinţă”, spune Poon.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a publicat pe siteul său şapte protocoale – ghiduri pentru oamenii de ştiinţă care voiau să fabrice propriile truse de testare – între care şi testele lui Landt şi Poon.
„Chestiunea proprietăţii intelectuale nu ne preocupă în această criză sanitară. Motivaţia noastră este să răspundem acestor noi boli infecţioase şi să salvăm vieţi”.

Dezvoltarea unui nou test sau apelul la cele deja existente

La mijlocul lunii ianuarie, cercetătorul John Mackay din oraşul de coastă Gisborne, Noua Zeelandă, a primit solicitare guvernamentală de a produce un test pentru coronavirus.
Mackay, directorul tehnic al laboratorului de diagnostic Dnature, i-a trimis un mail lui Landt: „Olfret, dacă asta evoluează ca SARS, presupun că ai deja trusele pe raft”. Răspunsul cercetătorului german a venit după o jumătate de oră, dimineaţa devreme: „Da, vrei să-ţi trimit câteva?”
„Omul este obsedat de muncă. E un tip fenomenal”, a spus Landt.
Trusele au fost trimise în Noua Zeelandă, astfel că cu aproximativ o lună de la apariţia primelor cazuri în ţară, autorităţile erau pregătite să testeze.
Ceva similar s-a întâmplat în Australia. Ca şi noua Zeelandă nu dispunea de mostre ale virusului, astfel că a apelat la teste dezvoltate peste graniţe, potrivit lui William Rawlinson, directorul laboratoarelor OTDS responsabile pentru testele din statul australian New South Wales. Australia a avut teste înainte de primul caz confirmat.
Alte ţări s-au descurcat pe cont propriu.
Centrul de Control al Bolilor din China a fost printre primele care au dezvoltat un test de coronavirus. Protocoalele sale au fost postate pe site-ul OMS pe 24 ianuarie.

La începutul lunii februarie când epidemia izbucnise în forţă în China, oameni testaţi iniţal negativ au fost confirmaţi ulterior pozitiv. Potrivit unui raport publicat de publicaţia de stat China Daily, care îl citează pe şeful departamentului de boli respiratorii şi terapie intensivă al spitalului universitar din Peking, mai mulţi factori au interferat cu testarea, între care prelevarea mostrelor şi condiţiile de laborator.
Şi China pare a se fi confruntat iniţial cu lipsa testelor: ministrul chinez pentru ştiinţă şi tehnologie a solicitat dezvoltarea altor tipuri de teste, potrivit agenţiei de stat Xinhua. Mulţi oameni au fost nevoiţi să aştepte testarea în condiţiile unui sistem de sănătate împins la limită de epidemia agresivă.
Probleme de testare au avut şi SUA. Pe 17 ianuarie, în aceeaşi zi în care OMS a publicat protocolul cercetătorului din Berlin, un oficial american înalt din sănătate a transmis că Centrele de Prevenţie şi Control au produs un test propriu.
Pe 5 februarie au anunţat că au început să distribuie kiturile de testare. La scurt timp, unele laboratoare au raportat că testele nu funcţionează. Nu este clar de ce au fost defecte.

De ce lumea are nevoie de truse de testare multiple

Cei doi oameni de ştiinţă care au produs primele teste nu le pot fabrica pentru a aproviziona întreaga lume. Dar mai multe teste sunt necesare din următoarele motive.
Unu: e posibil ca testele să nu funcţioneze. Defectele de fabricare ale testelor americane au determinat întârzieri de testare: dacă lumea întreagă ar fi trebuit să se bazeze pe ele, ar fi fost mari probleme.
Doi: virusul ar putea suferi mutaţii în asemenea măsură că un test ar putea deveni incapabil să-l mai detecteze. Dacă un test e conceput să identifice gena N, de exemplu, a coronavirusului, iar virusul suferă mutaţii, testul nu va funcţiona.
Trei: o trusă de teste ar putea să nu funcţioneze în toate ţările, spun experţii. Un exemplu ar fi ţările care se confruntă cu boli precum febra Dengue care ar putea invalida rezultatele testului. Totodată, existenţa unui singur test poate pune presiune pe un singur producător sau distribuitor.
De exemplu, în SUA oficialii sanitari au transmis că nu au suficiente materiale auxiliare pentru testare, inclusiv pipete şi reactivi. Drept consecinţă statele americane afectate au fost nevoite să limiteze testarea la populaţia vulnerabilă. Distribuitorul japonez de teste Kurabo, care produce un alt tip de test (care se bazează pe detecţia anticorpilor), spune că testul său dă un rezultat în 15 minute – el funcţionează pe bază de probe de sânge, nu pe prelevarea de mostre din nas şi gât.
Roche Diagnostics Corporation, care aprovizionează SUA, distribuie 400.000 de teste pe săptămână laboratoarelor din SUA, dar cererea e mult mai mare.
Maureen Ferran, de la Institutul de Tehnologie Rochester, e de părere că testarea timpurie putea schimba cursul epidemiei în SUA.

Ţările au abordat diferit testarea

SUA şi Marea Britianie au fost criticate pentru faptul că nu au testat la timp şi în general pentru rata scăzută a testării.
Potrivit datelor publicate de laboratoarele Centrelor de Prevenţie şi Control al Bolilor 71.000 de teste au fost efectuate. Duminică vicepreşedintele Mike Pence a spus că un număr de 254.000 de americani au fost testaţi.
Pe 22 martie Marea Britanie avea 72.818 de teste efectuate.
Alte ţări au avut o abordare mult mai agresivă.
Până pe 21 martie, Islanda, o mică ţară insulară, testase peste 9.700 de oameni din populaţia de 350.000 de oameni.
În Coreea de Sud, guvernul a făcut testarea extrem de accesibilă pentru populaţie, inclusiv prin laboratoare mobile drive-in. A testat 300.000 de oameni din populaţia de 52 de milioane.
În Noua Zeelandă, care are 102 de cazuri confirmate, între 1 şi 2% din teste ies pozitive faţă de 5% în Marea Britanie, respectiv 13% în SUA, potrivit directorului executiv al Ministerului Sănătăţii Ashley Bloomfield.
„Prin comparaţie noi testăm masiv. Testăm orice persoană suspectă pentru că vrem să identificăm cazurile de contaminare”, a spus acesta.
Poon, virusologul din Hong Kong, a spus că testarea implică aspecte practice şi administrative care încetinesc testarea în anumite ţări.
De la insuficienţa personalului instruit şi lipsa echipamentelor şi materiilor prime la chestiuni birocratice la nivel de ţară – mulţi factori pot interfera cu ritmul testării. 
Regulile referitoare la boli infecţioase noi diferă de la ţară la ţară.
În SUA de pildă testele trebuiau autorizate de agenţia pentru medicamente şi alimente (FDA). Peste 100 de virusologi şi alţi specialişti au trimis pe 28 februarie o scrisoare Congresului prin care atrăgeau atenţia că laboratoarele au validat testele pentru coronavirus, dar acestea nu pot fi folosite din cauza protocoalelor FDA legate de testările pe timp de epidemie.
Companiile au primit permisiunea să producă şi să distribuie teste: odată ce regulile au fost relaxate,  compania privată Quest Diagnostics a putut să lanseze un test pe 9 martie şi e de aşteptat ca la începutul lunii următoare să poată efectua 280.000 de testări pe săptămână.
Prin contrast, în Coreea de Sud o companie a primit aprobare pentru testul său în decurs de o săptămână.
Pentru Landt, cercetătorul german, lipsa de acţiune a politicienilor este frustrantă. Povesteşte că la începutul lunii februarie, când existau puţine cazuri de infectare la Munich, s-a întâlnit la operă cu ministrul german al Sănătăţii şi a profitat de ocazie să-l avertizeze: „ar trebui să informaţi populaţia că este o boală aspră. Nu le spuneţi că este o boală din China”.
Guvernul german nu a solicitat reducerea contactelor sociale decât recent: acum sunt peste 35.000 de cazuri şi 181 de decese.
„Virusul trebuie să călătorească”, explică omul de ştiinţă: fie că omoară gazda, fie că sistemul imunitar al persoanei infectate ucide virusul, acesta trebuie să găsească o altă gazdă ca să supravieţuiască. 
Reducerea contactului înre persoane înseamnă că virusul nu mai călătoreşte, or dacă un infectat mai contaminează una, două persoane „e ca o bombă atomică, creşterea e exponenţială”. 
„Doar testând putem identifica şi izola persoanele infectate şi să prevenim răspândirea virusului”, spune acesta.

Citeste continuarea articolului pe adevarul.ro