Warning: ftp_fget() expects parameter 1 to be resource, null given in /var/www/newsromania.info/html/wp-admin/includes/class-wp-filesystem-ftpext.php on line 143

Amplă analiză în presa din Marea Britanie: Conservatorii României se pun cu toporul pe egalitatea de gen și pe educația sexuală

Un referendum din octombrie 2018 care, dacă ar fi avut succes, ar fi redefinit sensul cuvântului „familie” din constituția română drept „căsătoria dintre un bărbat și o femeie” a fost înfrânt categoric atunci când un pic peste 20% din electoratul țării s-a prezentat la vot, cu mult sub pragul de 30% necesar pentru validarea rezultatului.

După acest eșec extrem de jenant al referendumului, a cărui organizare a costat 40 de milioane de euro din bani publici, care ar fi văduvit părinții singuri de statutul de familie și care ar fi exclus vreme de o generație posibilitatea legalizării căsătoriei homosexuale, mulți din România au prezis sfârșitul inițiatorilor lui, Coaliţia pentru Familie.

Dar s-au înșelat.

Deși Coaliția nu mai este activă în calitate de grup de campanie (oficial, cel puțin), ea încă își folosește cu regularitate conturile de pe rețelele sociale pentru a perora împotriva comunității LGBTQ române și a campaniei ei pentru toleranță și drepturi egale. Săptămâna trecută, această grupare a admonestat Consiliul Național al Elevilor pentru că făcuse apel la elevi să fie mai toleranți cu colegii lor LGBTQ.

Conservatorii României nu și-au rezervat însă întreaga mânie doar pentru comunitatea LGBTQ a țării. Ei mai au și alte ținte.

„Mișcarea ultraconservatoare a contestat adoptarea de către România a Convenției de la Istanbul pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, pe motiv că ar fi o unealtă a agendei așa-zisei «ideologii a genurilor»”, a declarat Carmen Radu de la Asociația FRONT, o organizație a femeilor din România. „Ea presează în mod activ pentru un program anti-avort, «pro-viață», care a reușit să se infiltreze cu succes în spitale, unde mulți medici refuză acum să efectueze avorturi, altfel legale, invocând motive morale, lăsând astfel multe regiuni fără acces de facto la avort; prin consiliere conjugală religioasă, ea presează activ femeile din comunități mai mici să rămână în mariaje violente și să renunțe la acuzațiile penale împotriva agresorilor lor; și încearcă să impună personaje religioase în spațiul politic și în poziții influente, cum ar fi în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.”

Cea mai recentă țintă a conservatorilor României a fost însă educația sexuală.

Pe 3 iunie un grup de deputați și senatori cunoscut drept „Grup Parlamentar de Rugăciune”, care include și susținători cunoscuți ai Coaliției pentru Familie, au reușit să amendeze o lege – propusă de Uniunea Salvați România (USR), unicul partid autentic progresist din parlamentul României – care ar fi făcut ca în școlile românești să devină obligatoriu un minim de educație sexuală. Drept urmare a amendamentului, acum li se va preda copiilor doar o formă de educație sexuală extrem de diluată, dacă părinții lor solicită explicit acest lucru. Amendamentul a mers chiar atât de departe încât a eliminat cu totul sintagma „educație sexuală”, substituind-o cu termenul inofensiv de „educație sanitară”.

Chiar dacă legea inițială prevedea doar predarea unei singure ore de educație sexuală o dată pe semestru, era un început și un pas înainte pentru o țară în care mai mult de jumătate din adolescenți devin activi sexual înainte de 16 ani. Dintre aceștia, peste 60% au recunoscut că au avut cel puțin un contact sexual fără a-și lua nici o măsură de protecție.

În consecință, statisticile privind nașterile și avorturile în rândul adolescenților din România sunt nesurprinzător de șocante.

În România, unul din opt nou-născuți are o mamă adolescentă. Pentru comparație, în Danemarca, unde educația sexuală e obligatorie din 1970, doar 1% din copii sunt născuți de adolescente. România are de asemenea și a doua cea mai mare rată a avorturilor din UE la mia de nașteri vii (359), surclasată doar de Bulgaria (și ea la fel de ostilă educației sexuale: 380/1.000). În Danemarca, iarăși, rata avorturilor e cu mult mai mică: 265/1.000.

„Vreme de mai multe decenii regimul comunist al României a impus o politică de stat a reproducerii forțate care a dus la consecințe catastrofale”, a declarat Ana Măiță, președintă a organizației ”Mame pentru Mame”, un ONG românesc. „Politica a dus la generații de sarcini și nașteri nedorite, la o rată enormă a mortalității la femeile care au încercat să-și întrerupă sarcina nedorită prin metode improvizate și la degradarea morală a serviciilor de maternitate, care au fost transformate din organe de servicii medicale concepute pentru a asigura femeilor și bebelușilor o experiență sigură și confortabilă înaintea, în timpul și în urma nașterii într-o linie de producție industrială pentru ca femeile să producă copii vii într-o manieră temporal eficientă, cu prea puțină considerație pentru bunăstarea psiho-emoțională a mamei cât și a copilului.”

Absența educației sexuale în România îi lasă pe adolescenți la mila internetului, atât a pornografiei, cât și a unor „influenceri” tot mai nocivi, cum e cazul lui Alexandru Bălan de pe YouTube, arestat pe 9 iunie după ce se aflase că a postat un clip video în care pare să exprime toleranță pentru viol, pedofilie și violență împotriva fetelor.

Bălan, cunoscut drept Colo, al cărui canal de YouTube are peste 850.000 de abonați, în principal băieți adolescenți, a fost ulterior eliberat până la finalizarea anchetei poliției, dar – o premieră pentru România – i s-a interzis să mai posteze conținuturi online pe parcursul investigației.

Poate chiar mai tulburătoare decât clipul șocant al lui Bălan a fost reacția la arestarea lui: n-a dus lipsă de susținători, iar tânăra femeie care i-a reclamat la poliție conținutul dezgustător a fost supusă unui torent de invective online. Fapt care sugerează că în rândul multor adolescenți români abundă o cultură a masculinității toxice.

„Cultura violului înflorește în mijlocul generațiilor tinere din România, în vidul creat de blocada impusă de personaje politice conservatoare și religioase pentru oprirea predării în școli a unei educații sexuale cuprinzătoare”, a declarat Măiță pentru Emerging Europe. „Intoleranța și discriminarea față de comunitatea LGBTQ sunt menținute la nivel ridicat, iar ele generează violență împotriva membrilor comunității. Pe rețelele sociale a devenit to mai agresiv discursul public împotriva activiștilor pentru drepturile femeilor și drepturile LGBTQ și, din nefericire, acest limbaj al urii provine de la indivizi tineri – ceea ce înseamnă că România nu reușește să facă pași înainte din perspectiva societală în privința acestor chestiuni legate de drepturile omului. Tristul adevăr este acela că, în anumite privințe, actuala situație e mai rea decât cea din anii ’90.”

Săptămâna trecută a fost adoptată o nouă lege, care impune restricții severe cu privire la ce li se poate preda la școală copiilor României despre egalitatea genurilor și cu privire la ce subiecte pot discuta profesorii universitari cu studenții lor.

Legea face referire directă la „ideologia genurilor”, subiect care acum nu mai poate fi abordat în nici o instituție educațională. Unul dintre inițiatorii legii, senatorul Cristian Lungu, spune că ea interzice separarea conceptelor de „sex” și „gen” – pe care el le consideră a fi unul și același lucru – și îi va împiedica pe „elevii născuți băieți, cu organe genitale masculine, care decid azi că sunt fete” să folosească toaletele pentru femei.

O preocupare mult mai pertinentă în privința toaletelor ar constitui-o motivul pentru care atât de multe școli și grădinițe din România nu au încă facilități sanitare interioare. N-a existat vreo goană pentru a se legifera împotriva unor asemenea privațiuni și nici „nu pare să-i pese cuiva de siguranța femeilor atunci când fete minore sunt ucise de agresori deja cunoscuți unei poliții mereu mai indiferente”, după cum a afirmat Radu.

„Dincolo de grava neînțelegere și de distorsionarea mistică a ceea ce este genul din perspectivă științifică, legea urmărește să mențină școlile sub controlul strict religios, ultraconservator”, a declarat Radu pentru Emerging Europe. „Acest lucru nu înseamnă numai că subiecte extrem de importante precum egalitatea genurilor, stereotipurile și violența de gen nu vor mai fi permise în școli și universități, ci și că existența oricăror gânduri nonconformiste legate de gen, [oricăror] identități personale homosexuale sau transsexuale va fi grav amenințată și supusă unei violențe chiar și mai mari.”

Ana Măiță e de acord. „Amendamentul poziționează genul drept un construct ideologic inventat și interzice «teorii și opinii despre gen, atunci când el este un concept separat de sexul biologic”», a declarat ea. „Amendamentul le-ar interzice profesorilor, consilierilor școlari, universitarilor, medicilor, asistenților sociali și ONG-urilor să discute subiecte legate de identitatea de gen, egalitatea genurilor ori chestiuni legate de transsexuali. Aceste două amendamente pun într-o poziție foarte periculoasă orice educator care le prezintă elevilor vreo noțiune de educație sexuală fără acordul scris al părinților lor sau orice educator ori profesor care discută identitatea de gen, din orice postură.”

Cele mai importante universități din România s-au grăbit să condamne legea, afirmând că ea amenință libertatea academică.

„Considerăm că e stupefiant ca o teorie academică să poată fi interzisă prin lege”, a declarat într-un comunicat conducrea Universității Babeș-Bolyai din Cluj. „Pune un semn de întrebare asupra legalității mai multor cursuri și programe de cercetare deja existente.”

Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) a fost chiar mai explicită.

„Considerăm că este regretabil faptul că subiecte care pot avea consecințe importante pentru societatea românească fac obiectul unor legi concepute superficial, fără nici o înțelegere reală și fără consultarea partenerilor sociali relevanți”, a declarat universitatea. „Mai mult, activitatea universităților a fost blocată de mașinațiuni politice, iar politicienii calcă din nou în picioare autonomia universitară.”

Radu e de acord. „Încă nu știm sigur cum va afecta acest lucru studiile de gen sau catedrele de științe sociale care cuprind în fundamentul lor noțiunea de gen în calitate de concept științific de bază. Dacă ar fi să ne uităm la vecina noastră, Ungaria, unde programele de studii de gen sunt interzise, atunci ne putem aștepta ca această lege să aibă un impact negativ similar”, a afirmat ea.

Ambele legi necesită acum promulgarea de către președintele țării, Klaus Iohannis, și multe organizații, inclusiv cele din care fac parte Radu și Maița, fac lobby intens pentru ca președintele să le trimită înapoi parlamentului.

Există păreri cum că el chiar așa va și proceda, cel puțin în cazul legii contra predării egalității genurilor, despre care cei mai mulți experți consideră oricum că încalcă atât constituția țării cât și Convenția de la Istanbul, care a fost și semnată și ratificată în ciuda opoziției conservatoare din România.

Dl Iohannis este un mai vechi apărător al cauzei minorităților din România și, cu toate că el nu a boicotat referendumul din 2018 (în calitate de președinte avea obligația morală de a vota), s-a prezentat la secția sa de vot locală cu numai câteva minute înainte să se închidă, pentru a nu-și mobiliza simpatizanții.

După cum a observat Carmen Radu, Ungaria a adoptat recent legislație similară, după cum a făcut-o și partidul de guvernare ultraconservator din Polonia. Președintele Poloniei, Andrzej Duda, a promis să înăsprească și mai mult restricțiile dacă va fi reales la scrutinul programat la finalul lunii.

Totuși, situația din România este diferită de cea din Ungaria și Polonia prin aceea că forța motrice din spatele legilor contra drepturilor LGBTQ și educației sexuale nu este un singur partid de guvernare de extrema dreaptă, ci o coaliție conservatoare formată din deputați și senatori influenți, biserica ortodoxă și grupuri de presiune – cum e Coaliția pentru Familie – de pe tot cuprinsul spectrului politic.

„Abia în acest weekend ne-am dat seama că acești deputați care au constituit Grupul Parlamentar de Rugăciune sunt conectați la o rețea internațională denumită «Frăția» [«The Fellowship» în original – n.trad.], care prin intermediul membrilor ei influențează, fără absolut nici un mandat democratic, în sensul impunerii unei agende creștine conservatoare”, a declarat Măiță. „Mi se pare foarte periculos faptul că parlamentari care au candidat la funcție și au fost aleși în calitate de membri ai diverselor partide se unesc și acționează în numele unei inițiative private cu o agendă politică și socială clară. Această forță trans-partinică informală s-a dovedit a fi foarte activă în parlamentul României în acest ultim an și, din nefericire, foarte de succes în eforturile ei politice.”

Prin urmare, cruciada contra drepturilor LGBTQ și a educației sexuale din România reunește grupuri de stânga, anti-occidentale și rusofile cu naționaliști de dreapta. Astfel a apărut și situația unică în care influenta Biserică Ortodoxă Română, Biserica Catolică și numeroase biserici protestantă se poziționează în aceeași tabără.

„Conservatorii români imită pur și simplu ceea ce resping conservatorii americani, lucru care la rândul său e foarte similar cu ceea ce combat și conservatorii ruși”, a declarat Măiță. „Și lucrul de care se tem cu toții este acel gen de schimbare socială despre care ei știu că, în timp, va slăbi sau chiar anihila instituțiile de putere care îi favorizează politic și economic. Profundele schimbări sociale pe care le aduc drepturile femeilor și drepturile LGBT sunt într-adevăr de natură a schimba regulile jocului pentru lumea occidentală, iar establishment-ul conservator, care este în esență patriarhal, se teme de consecințele acestor schimbări asupra puterii sale politice, influenței sale sociale și, cel mai mult, asupra bogăției sale. Iar conservatorii și-au clădit puterea, influența și avuția, de-a lungul ultimilor 2.000 de ani, pe baza actualei stări a modelelor sociale: femeile își asumă în primul rând calea maternității în locul unei cariere, modelul familial nuclear, toleranță socială zero pentru comunitatea LGBT, o cultură a muncii în principal masculină și opțiuni de carieră bazate pe stereotipuri de gen.”

Carmen Radu crede totuși că e posibil ca sentimentul conservator să fie tot mai desincronizat de populația generală, cel puțin în privința educației sexuale.

„Este evident îngrijorător pentru noi să vedem aceste evoluții în curs, mai ales atunci când luptăm cu mâinile goale împotriva unui urs cu colți ascuțiți și buzunare burdușite; și mai ales atunci când violența contra femeilor și comunității LGBTQ încă mai este masiv trecută cu vederea și nerecunoscută de autorități – mai exact, atunci când nu o comit ele însele, după cum se întâmplă cu regularitate”, a declarat ea. „Totuși, noi considerăm și că acest fapt arată că conservatorii își pierd treptat controlul pe care poate l-au avut asupra vieții și viziunii despre lume ale oamenilor, și din acest motiv presează pentru tot mai multe constrângeri formale și putere politică.”

„În ce privește chestiunile femeilor și LGBTQ, România încă mai este în general o țară conservatoare”, a precizat ea. „În calitate de cetățeni ai acestei țări, politicienii înșiși reflectă aceste viziuni, deși se pare că ei ar putea fi chiar mai conservatori decât mulți dintre cetățeni, mai ales [decât] cei din mediul urban. Motivul ar putea fi o combinație între propriile lor prejudecăți și lipsa lor de cunoaștere (ei înșiși nu sunt educați în privința chestiunii), populism și naționalism – nu vor să piardă voturi dacă susțin idei care sunt prea progresiste pentru România. Deși, dacă ar fi să fie adevărat, ei ar trebui să-și înțeleagă mai bine publicul-țintă: de exemplu, sondajele arată că o mare majoritate a românilor susține cauza educației sexuale în școli.”

Ana Măiță crede că o lume în care femeile sunt tratate cu adevărat ca egale și în care comunitatea LGBTQ este pe deplin acceptată și integrată social este o lume în care conceptele de familie, creștere a copilului, cultură a muncii și opțiuni de carieră vor deveni în mod natural mai flexibile, variabile și capabile să includă, iar acesta e lucrul împotriva căruia luptă în realitate conservatorii.

„Ei știu că acest lucru le va zdruncina barca și că cel mai probabil le va răpi din puterea politică, din influența lor socială și, de ce se tem ei mai mult, din averea lor”, a afirmat ea, concluzionând că organizațiile similare cu a ei mai au încă mult de muncă.

„Din nefericire, mișcarea drepturilor femeilor este destul de tânără în România și nu are sprijinul popular mai larg pe care-l deține în alte țări”, a declarat ea. „Dar partea bună este că activiștii pentru drepturile femeilor susțin întotdeauna organizațiile pentru drepturile LGBTQ și suntem uniți atunci când sunt atacate drepturi elementare ale omului. Suntem o comunitate mică dar solidară de activiști și facem tot ce putem pentru a genera schimbări pozitive în societatea românească.”

Carmen Radu este și ea la fel de hotărâtă să aducă această schimbare pozitivă.

„Nu vom renunța așa ușor și suntem încântați să vedem noi generații feministe venind cu o sete chiar și mai mare de schimbare”, a declarat ea. „Femeile tinere și homosexualii sunt foarte conștienți și sătui de violența cu care se confruntă zi de zi.”

Sursa: Emerging Europe / Articol de Craig Turp-Balazs / Traducere: Andrei Suba (Rador)


Citeste continuarea articolului pe g4media.ro