De ce în România nimeni nu îi aplaudă pe medici. Presa britanică face legătura dintre corupție și faptul că spitalele au ajuns focare de infecție cu coronavirus

În timp ce se scria acest articol, în România, numărul deceselor datorate noului coronavirus ajunsese la 133, depășind ușor cele 27 de victime înregistrate în Ucraina, cele 32 din Ungaria, cele 71 din Polonia sau cele 57 din Republica Cehă, în pofida numărului asemănător de victime înregistrat în aceste ultime două țări. Spre deosebire de Italia, Spania sau New York, spitalele nu sunt supraaglomerate – așadar, de ce se înregistrează în România mai mult decât dublul numărului de victime înregistrate în țările vecine, scrie publicația britanică Emerging Europe.

Asta se datorează faptului că, alături de coronavirus, o altă plagă macină țara. Această plagă este corupția și, spre deosebire de Covid-19, ea nu e o noutate. Corupția s-a încetățenit de multă vreme în România, iar spitalele sunt focare de infecție – un aspect care a devenit și mai clar în decursul actualei pandemii.

Un obicei nesănătos

Pe data de 26 februarie, România a confirmat primul caz de Covid-19. Trei zile mai târziu, Sorina Pintea, directorul general al spitalului de urgență din Baia Mare, un oraș din nord-vestul țării, a fost arestată. Fost ministru al sănătății, Pintea a fost acuzată că a primit o mită în valoare de 35.000 euro în legătură cu lucrările de renovare de la spitalul pe care îl conducea.

La aflarea veștii cu privire la arestarea sa, românii au dat cu toții din cap aprobator, deloc surprinși. Corupția din sistemul medical nu e ceva nou. Aproape exact cu un an în urmă, printr-o inițiativă care nu a avut nicio urmare, Pintea – pe atunci, ministru al sănătății într-un guvern condus de PSD, un partid faimos prin corupție – a anunțat o nouă campanie anticorupție care, în urma unei serii de scandaluri din sistemul de sănătate, viza spitalele românești.

Lucrând sub conducerea unor apropiați ai partidului numiți pe criterii politice într-un sistem slab finanțat, se știe că mulți medici români fie le cereau bani în mod direct pacienților sau familiilor acestora, fie le cereau pacienților să-și cumpere singuri medicamentele și echipamentul necesar tratamentului lor. Alții își îndrumau pacienții care puteau plăti spre clinicile private unde lucrau – o formă indirectă de mită.

Corupție și infecție

Întrebați pe oricine a avut ghinionul să stea un timp în vreun spital de stat din România și toți vor recunoaște că este vorba de o loterie, chiar dacă accepți să dai mită. Prețul acestei loterii este asistența medicală adecvată și ocolirea infecțiilor intraspitalicești.

Loteria este îndreptată împotriva pacientului. În 2016, un scandal a dezvăluit că o firmă românească de dezinfectanți, HexiPharma, își dilua cu până la o mie de ori produsele pe care le vindea spitalelor de stat, obținând profituri masive și făcând ca aparatura medicală să fie dezinfectată cu un lichid puțin deosebit de apă.

Deloc surprinzător, patru ani mai târziu, un sondaj releva faptul că 60% dintre români au puțină încredere în spitale, dacă nu chiar deloc.

Acesta este mediul în care a fost descoprit noul coronavirus în România, iar răspândirea lui nu face decât să scoată în evidență un sistem medical corupt și politizat.

În județul Suceava, din nord-estul țării, cel mai infectat din țară, procurorii au constatat că directorii spitalului județean împreună cu diriguitorii sănătății publice testau preferențial anumite persoane chiar dacă asta însemna că angajații spitalului și îngrijitorii veniți în contact direct cu pacienții infectați rămâneau netestați.

În prezent, în Suceava sunt înregistrate 27% din infecțiile cu Covid-19 din România și multe din decesele provocate de acest virus. Întreaga regiune se află în carantină, iar principalul spital a fost pus sub administrație militară.

Putred începând de la vârf

Suceava nu este o excepție, dar este prima verigă ruptă dintr-un lanț deja erodat.

Cele 42 de direcții regionale de sănătate publică din România – câte una pentru fiecare județ – sunt linia întâi a frontului de luptă împotriva virusului Covid-19, gestionând investigații epidemiologice pentru a depista persoanele infestate și pe cele cu care acestea au venit în contact, astfel încât să poată preveni o mai mare contaminare a populației.

În plus, aceleași instituții hotărăsc cine și când vor fi testate persoanele, precum și intrarea în carantină a unor persoane.

Dar tocmai aceste direcții au demonstrat în mod repetat că sunt veriga slabă a actualelor eforturi pe care România le depune în lupta împotriva pandemiei, ele având slabe resurse financiare, un sistem defectuos de comunicare și demonstrând o lipsă de transparență care îi pune în pericol pe medicii siliți astfel de superiorii lor să lucreze fără echipamentul necesar.

Numiți de oricine s-a aflat sau se află la putere, aproximativ 60% din oamenii care conduc aceste direcții și-au obținut posturile fără un proces concurențial transparent și competitiv. Aproape jumătate dintre ei nu au nici cele mai vagi studii de ordin medical.

Aici nimeni nu-i aplaudă pe medici

Alte țări își aplaudă medicii, dar românii nu o fac. Ar însemna prea mult să-i aplauzi pe complicii indiferenți ai unui sistem care devenise mortal încă înaintea apariției pandemiei de coronavirus.

Complicii care acum demisionează sau “se pensionează“ în masă ca să evite consecințele unui mediu despre care ei știu prea bine că nu este steril, ale unei aparaturi despre care știu că este învechită, ale unor dezinfectanți despre care știu că sunt aproape egali cu apa chioară, pe colegii despre care știu că și-au obținut diplomele în dubiosele facultăți private care abundă în România, precum și pe managerii despre care știu că sunt niște politruci.

Combinate cu o capacitate de testare limitată la aproximativ 2000 de teste la nivelul întregii țări, realitățile din România demonstrează că jumătate dintre cei care au murit din cauza virusului Covid-19 până în ziua de 31 martie au fost diagnosticați pozitiv după deces sau chiar în ziua decesului.

În România lucrurile merg atât de prost, încât nici cei care mor nu sunt siguri că mor din cauza virusului Covid-19. Dar cel puțin pot să fie siguri că mor din cauza corupției.

Sursa: Emerging Europe/ Articol de Radu Dumitrescu/ Traducerea: Alexandru Danga


Citeste continuarea articolului pe g4media.ro