Harta Recorder a scos la iveală zeci de rețele de apă clandestine, care funcționează fără aviz sanitar

Cu ajutorul cititorilor Recorder, am descoperit că în multe comune din țară există rețele de apă pe care autoritățile centrale și județene nici măcar nu le au în evidență. Acestea le livrează oamenilor apă pe care nicio instituție a statului nu o verifică.

În urmă cu o lună, Recorder a publicat o hartă a apei contaminate din România, pe baza analizelor efectuate de direcțiile de sănătate publică (DSP) din fiecare județ.

Pe hartă erau marcate cu alb localitățile în care nu s-au efectuat astfel de analize, întrucât, conform evidențelor DSP, nu există o rețea de apă potabilă avizată.

După publicarea materialului, am primit însă o mulțime de mesaje de la oameni care locuiesc în aceste comune, semnalându-ne că în localitatea lor există o rețea de apă funcțională.

Așa că am început să verificăm situația fiecărei comune în parte, mergând pe teren, dând telefoane la primării și solicitând informații suplimentare de la DSP. Am descoperit, astfel, că în România există peste 150 de localități în care oamenii sunt racordați la rețele de apă clandestine, care funcționează fără autorizație sanitară din partea DSP. Teoretic, acest aviz este obligatoriu și se eliberează numai după ce DSP recoltează probe din rețea și face analize prin care confirmă că apa respectă normele de potabilitate și poate fi consumată de cetățeni.

În multe cazuri, însă, rețelele de apă finanțate din fonduri europene sau guvernamentale au fost construite prost și primăriile au constatat, la finalizarea proiectului, că apa nu respectă parametrii de potabilitate. Știind că analizele DSP vor depista acest lucru și nu vor obține avizul sanitar, primăriile au sărit peste această obligație și au inaugurat rețelele pe propria răspundere. Oamenii s-au branșat, dar mulți dintre ei habar nu au că apa nu este potabilă.

Contactați de Recorder, reprezentanții DSP-urilor s-au plâns că legea este ambiguă și ne-au declarat că nu pot închide rețelele care funcționează ilegal, aruncând vina pe primării.

Și în timp ce autoritățile ridică din umeri, am încercat noi să întocmim o listă a localităților în care există rețele de apă fără aviz și am actualizat aceste informații pe hartă, adăugând culoarea roșu închis (comune cu rețea de apă fără aviz sanitar).

De asemenea, în episodul de mâine al campaniei noastre vom publica o investigație video în care am mers pe teren și am recoltat probe de apă din rețelele care funcționează ilegal.

Lista rețelelor clandestine

Pentru a întocmi o listă cât mai completă a rețelelor care funcționează fără aviz sanitar, am solicitat informații suplimentare de la DSP-uri, am sunat la zeci de primării și am centralizat peste o sută de mesaje primite de la cititorii din toată țara. Fără a avea pretenția că le-am găsit pe toate, am identificat peste 150 de rețele clandestine, care pot fi găsite în harta de la finalul articolului. Pentru o mare parte din ele, am obținut informații detaliate și poziții din partea autorităților locale, pe care le punem la dispoziția cititorilor:

Comuna Socodor (județul Arad). În localitate funcționează o rețea de apă care de doi ani de zile a rămas fără autorizație sanitară de funcționare, ne-a recunoscut primarul Ioan Dimitrie Jurea. În 2008, s-au cheltuit 2,5 milioane de euro pentru modernizarea și extinderea rețelei de apă, iar în acest moment se mai chelutiesc încă 700.000 de euro din fonduri europene pentru același lucru.

Birchiș (Arad). În localitate există o rețea de apă din 1994 la care sunt conectate câteva cișmele stradale, școala și primăria. Potrivit DSP Arad, rețeaua din Birchiș nu are autorizație sanitară.

Archiș (Arad). În comună există o rețea de apă din anul 2000. Aceasta alimentează 900 de persoane din  trei sate (Bârzești, Groșeni, Nermiș), dar nu are autorizație sanitară de funcționare. „A fost puțin delicată situația. Acum trei ani a  decedat primarul și nu am apucat să ne autorizăm”, ne-a spus Ioan Horhat, șef serviciu urbanism la primărie.

Nucșoara (Argeș). Rețeaua a fost cosntruită în 2012 prin fonduri guvernamentale și au fost racordate 350 de familii. Cu toate acestea. firma care gestiona rețeaua s-a retras din afacere pe motiv că nu era rentabilă, neexistând un consum de apă potabilă suficient de mare în localitate ca să facă investiția sustenabilă. Viceprimarul din Nucșoara spun că rețeaua a funcționat în 2019 doar câteva luni și de aceea nu a fost monitorizată de specialiștii de la Direcția de Sănătate Publică Argeș. În prezent rețeaua ar fi închisă.

Berzunți (Bacău). Din spusele primarului, în localitate funcționează o rețea fără autorizație sanitară de funcționare, construită acum aproximativ zece ani. Edilul susține că rețeaua alimentează deocamdată doar primăria. Ar fi trebuit să alimenteze cea mai  mare parte din localitate, dar după inaugurare țevile au cedat.

Livezi (Bacău). Cei de la primărie ne-au transmis că au o rețea funcțională din 2014, care alimentează 1.000 de gospodării, dar până acum „nu s-a reușit cu avizul”. Susțin că în prezent au început demersurile pentru autorizare.

Motoșeni (Bacău). În localitate există forate mai multe puțuri cu apă conectate la cișmele stradale de unde populația se aprovizionează. Viceprimarul Silviu Sava recunoaște că nu are autorizație sanitară de funcționare pentru ele pentru că „nu e chiar o rețea-rețea!”.

Zemeș (Bacău).  În comună există o rețea de apă la care sunt branșați circa 3.000 de oameni. Rețeaua e construită în anii ‘50 și a fost modernizată de primărie în perioada 2010-2012. Cu toate „modernizările” făcute, apa nu a fost niciodată potabilă, recunoaște viceprimarul Viorel Minculeț, care ține să precizeze că nu era el în funcție la momentul acelor investiții. „Când plouă, crește turbididatea” precizează Minculeț. Potrivit DSP, rețeaua din Zemeș nu are autorizație sanitară de funcționare.

Batăr (Bihor). Un cititor Recorder ne-a semnalat că în comuna există o rețea de apă „de cel puțin zece ani”, dar nu apare ca fiind monitorizată de DSP pe harta Recorder. Autoritățile locale ne-au confirmat că rețeaua funcționează din 2007 și deservește trei sate (Tăut, Talpoș și Arpășel). „Eu știu că avem autorizație!”, ne-a spus primarul comunei, care a cerut un răgaz să se intereseze și a promis că revine cu un telefon. N-a mai revenit. Potrivit DSP Bihor, rețeaua nu are autorizație sanitară de funcționare.

Pocola (Bihor). Un cititor ne-a semnalat că în localitate există o rețea de apă potabilă încă de acum zece ani. Am verificat și a rezultat că rețeaua funcționează fără aviz sanitar. „Noi suntem o comună mică, 1.500 de locuitori, și ca să ne autorizăm ne costă bani”, s-a scuzat primarul Ioan Maşcaş.

Holod (Bihor). Rețeaua a fost finalizată acum patru ani și are circa 300 de abonați. Primarul Ioan Horga ne-a recunoscut că aceasta funcționează fără aviz sanitar: „Ne trebuie hotărâre de consiliu local ca să începem să încasăm bani de la oameni, dar consiliul local este dizolvat. Suntem legați de mâini și de picioare”, ni s-a plâns edilul. „Am avut probleme și cu executarea, lucrările nu au fost conforme la stația de pompare”.

Zagra (Bistrița-Năsăud). Comuna a cheltuit, în 2009, două milioane de euro pentru o investiție care includea și o rețea de apă potabilă. Aceasta ar trebui să deservească circa 240 de familii, dar primarul Dumitru Bușcoiu spune că oamenii nu s-au branșat: „Nu știu de ce, dar nu vor”. Primaria nu a anunțat Direcția de Sănătate Publică despre existența unei rețele de apă în comună, așa că aceasta nu are nici aviz sanitar.

Viișoara (Botoșani). În localitate există o rețea de apă din anul 2002, care deservește doar satul Viișoara. Rețeaua nu este autorizată sanitar de DSP, dar primarul Dinu Moroșanu ne-a spus că a rezolvat el problema montând filtre la instituțiile publice: școală, dispensar, primărie. Instalarea filtrelor nu reprezintă, însă, o garanție că apa este potabilă. Pentru restul gospodăriilor conectate, primarul nu are deocamdată nicio soluție.

Cordăreni (Botoșani). Primăria a accesat fonduri europene pentru a construi o rețea de apă potabilă în satul aparținător Satu Nou. Sistemul a rămas fără autorizație sanitară de funcționare pentru că probele de apă au indicat depășiri la parametrii de potabilitate. „Am avut și probleme că nu mai era apă la sursă. Dar acum fac un alt proiect”, ne transmite primarul Constantin Cristian Dumitraș.

Feldioara (Brașov).  „Există rețea de mai bine de 50 de ani. Când eram mic, era una dintre cele mai bune ape. Acum, însă, de cele mai multe ori vine plină de nămol. Nu doar ca nu mai este potabilă, dar strica și toate aparatele care folosesc apa, mașina de spălat, boilere, instalații solare”, ne-a scris un cititor. Primarul Sorin Taus ne-a recunoscut că rețeaua nu are aviz sanitar, dar spune că apa este foarte bună: „Când sunt ploi torențiale, atunci vine mai tulbure, dar apa este potabilă”.

Măxineni (Brăila). Deși nu a fost monitorizată de DSP în 2019, un cititor ne-a semnalat că în localitate există rețea: „Apa curge cu mâl și e puturoasă!”. Din verificările Recorder a rezultat că în Măxineni există de 40 de ani rețea de apă, în trei sate aparținătoare. Însă nu are autorizație sanitară de funcționare, după cum ne-a recunoscut chiar primarul Cornel Stroia: „Rețeaua a fost predată la Compania de Utilități Publice din Brăila de zece ani și au promis că aduc apă potabilă, dar nu s-a întâmplat. Și cred că mai trec încă zece ani…”.

Un cititor din satul Corbu Nou, care aparține de localitatea Măxineni, ne-a trimis o factură de apă pe care scrie „apă potabilă, nu pentru băut”.

Dudești (Brăila). Există o rețea de apă inaugurată în perioada 2010-2011, dar apa nu e potabilă. „Oamenii o plătesc ca și apă brută, menajeră”, susține viceprimarul Neicu Dan.

Zăvoaia (Brăila). Există o rețea de apă inaugurată în 2014, după ce s-a lucrat la ea vreme de 6 ani. După punerea în funcțiune, s-au efectuat analize și s-a constatat că apa nu este potabilă. Unul dintre cele trei puțuri s-a și înfundat între timp. „Am înțeles că e fier mult în apă, nu știu de ce”, zice primarul Stănică Drugău, ajuns la cârma localității după finalizarea investiției.

Costești (Buzău). Există o rețea de apă inaugurată în 2016, la care sunt racordate școlile și un azil de bătrâni. Rețeaua nu are însă autorizație sanitară de funcționare (ASF) și nici nu este monitorizată de DSP. Viceprimarul Nicolae Gioabă recunoaște că nu are ASF pentru că nu a reușit să găsească un operator de apă care să o preia. La ultimele analize efectuate de primărie, au existat depășiri la fier.

Văliug (Caras-Severin). În localitate există o rețea de apă care alimentează în jur de 400 de familii și care a fost reabilitată la începutul anilor 2000. Rețeaua nu are autorizație sanitară de funcționare din pricina depășirilor foarte mari înregistrate la parametrii de potabilitate. Apa nu este oprită, dar cei de la primărie susțin că localnicii știu că nu e bună pentru consum. „Apa e potabilă la sursă, dar se contaminează pe traseu”, ne-a declarat viceprimarul Alin Marcu.

Răcășdia (Caraș-Severin). Localitatea are o rețea de apă potabilă finalizată în 2016, care alimentează comuna prin intermediul unor cișmele stradale. Rețeaua a avut autorizare doar câteva luni, în 2016, când s-au luat și ultimele probe de apă. Atunci s-au înregistrat depășiri la bacterii coliforme. De trei ani rețeaua nu are autorizație sanitară de funcționare și nici nu au mai fost luate probe de apă. „Acum avem un proiect de branșare a populație la rețea, după care vom depune dosarul de autorizare”, ne-a asigurat primarul Ilie Mirco Lechici.

Gârnic (Caraș-Severin). Există două rețele de apă, una în satul Gârnic și alta în satul aparținător Padina Matei. Niciuna nu are autorizație sanitară de funcționare. La Padina Matei, investiția a fost recepționată în 2012 și de atunci funcționează ilegal. „Nu ne-o ieșit analizele, nu avem potabilitate, avem depășiri la nitrați”, ni s-a văitat primarul Nicolae Tismănariu. Cealaltă rețea, din satul Gârnic, veche de 40 de ani, dă o apă și  mai proastă. „Am făcut analize acolo și ne-o ieșit de toate. Acolo nu e stație, nu e nimic”.

Slatina-Timiș (Caraș-Severin). În localitate există două rețele de apă. Cea din satul Slatina-Timiș a fost construită în 1995 și reabilitată din fonduri guvernamentale în 2014. Cea de-a doua, din satul aparținător Sadova Veche, la care sunt racordate 150 de familii, a fost construită din fonduri europene în 2012. Niciuna dintre rețele nu are autorizație sanitară de funcționare. „Vrem să mergem la DSP să depunem pentru autorizare”, ne-a promis viceprimarul Vasile Dragomir.

Mărișel (Cluj). În localitate există o rețea de apă potabilă care funcționează din 2010 fără autorizație sanitară. „În mod normal autorizația trebuia făcută când s-a finalizat lucrarea, dar a trecut timpul și nu s-a făcut. Acum au venit în control cei de la Apele Române și începem demersurile de autorizare”, ne-a spus primarul Viorel Ghic.

Deleni (Constanța). În localitate funcționează o rețea modernizată acum zece ani. Producătorul de apă refuză monitorizarea, potrivit unei informări trimise de DSP către redacția Recorder, iar primarul spune că rețeaua e administrată de o firmă a consiliului local care a intrat în insolvență. Recorder a apelat la un laborator acreditat și a prelevat probe de apă din două sate (Petroșani și Deleni) și le-au dus la laboratorul unui institut din București. Rezultatele au indicat concentrații de peste trei ori mai mari decât limita legală la nitrați, precum și prezența în apă a unor bacterii de natură fecală. Oamenii din sat nu știu că apa nu este potabilă. O investigație video despre cazul de la Deleni va fi publicată mâine pe Recorder.

Conțești (Dâmbovița). Comuna are o rețea publică de apă potabilă din anul 2013 și alimentează trei din satele aparținătoare prin intermediul unor puțuri forate pe raza localității. Viceprimarul Georgeta Alexandrescu ne spune că apa e bună și rețeaua are autorizație, însă verificările noastre au arătat altceva: „Comuna Conțești nu are sistem public autorizat, nu a depus la noi documentația pentru autorizare”, ne-a transmis consilierul Marinela Popa de la Direcția de Sănătate Publică Dâmbovița. De asemenea, un localnic din Conțești ne-a scris pe adresa redacției: „Nu a fost prezentat nimănui, niciodată, un buletin de analize care să ateste că apa este potabilă sau nu. Nicio autoritate de la nivel local nu le spune nimic cetățenilor”.

Negoi (Dolj). În localitate există o rețea de apă inaugurată din 2015. De atunci stă fără autorizație sanitară de funcționare, după cum recunoaște chiar primarul comunei, Lidia Adriana Zavelea: „Am avut probleme cu clorinarea și am avut amoniu depășit puțin. Am avut tot felul de probleme: a fost un scurt, ni s-a ars o pompă, trebuie înlocuită…”.

Leu (Dolj). Există o rețea de apă din 2005, construită cu bani de la Banca Mondială și cârpită ulterior cu noi și noi investiții menite să îmbunătățească nivelul de calitate al apei. Cu toate acestea, rețeaua nu are aviz sanitar de la DSP, iar viceprimarul comunei admite că există depășiri la parametrii de potabilitate: „Avem depășiți la nitriți, dar doar așa, 2-3%”.

Bistreț (Dolj). În comună există trei rețele de apă potabilă și toate funcționează fără autorizație sanitară. În toate rețelele există depășiri la amoniu de până la zece ori față de limita legală: și în satul Plosca, rețea inaugurată în 2018, cu 700 de beneficiari, și în satul Bistrețul Nou (rețea inaugurată în 2010) și în reședința de comună, Bistreț (2.100 de beneficiari) investiție inaugurată în 2007 și modernizată anul acesta.

Murgași (Dolj). Există două rețele de apă în comună, ambele fără autorizație sanitară de funcționare. Prima investiție, din anul 2007, în satul Velești, a costat aproximativ 400.000 de dolari, fonduri de la Banca Mondială. Celălalt proiect care racordează patru sate (Gaia, Bușteni, Balota de Jos, Balota de Sus) a costat două milioane de euro. În ciuda investițiilor, primarul Nicu Daniel Țeligrădeanu recunoaște că s-au înregistrat depășiri la parametrii de potabilitate atât bacteriologici cât și fizico-chimici.

Pielești (Dolj). Sunt trei investiții în comuna Pielești și niciuna nu a reușit să aducă apă potabilă la robinete. Sistemele funcționează fără aviz sanitar de la DSP, a recunoscut viceprimarul localității, Iliuţă Ţîrcomnicu. „Avem depășiri la amoniu și de 14 ori. Puțurile sunt săpate unde au fost grajdurile CAP-ului și se pare că acolo ar fi problema. Foștii primari au decis să fie săpate acolo”, ne-a spus Țîrcomnicu.

Dioști (Dolj). Întreaga comună, cu toate cele trei sate, este racordată din 2010 la o rețea de apa de care depind 1.200 de familii. Rețeaua nu are autorizație sanitară de funcționare pentru că apa nu este potabilă. „Nu au ieșit analizele bine, era o diferență la nitriții ăștia”, ne-a declarat viceprimarul Paul Oprea.

Giurgița (Dolj). Există o rețea de apă din anul 2012, de la care se alimentează 850 de familii. Rețeaua nu are autorizație. „Nu avem autorizație pentru că ne-au găsit nitriți d-ăia!”, a explicat primarul Viky Bonea.

Măceșu de Jos (Dolj). În localitate există din 2018 o rețea de apă potabilă care nu a fost monitorizată de DSP în 2019. „Rețeaua a fost începută pe vremea PDL-ului. Am terminat-o cu chiu cu vai. Dar avem autorizatie, cum să nu avem?! Altfel nu funcționam”, ne-a asigurat primarul Mihai Bojin. I-am cerut numarul autorizație și a promis că revine, dar nu s-a ținut de cuvânt. DSP Dolj ne-a informat că rețeaua din Măceșu de Jos nu are aviz sanitar.

Verbița (Dolj). În localitate există o rețea de apă din 2015, dar care s-a stricat imediat după inaugurare. Țevile au crăpat, pompele s-au defectat. „A rămas apă în conductă și au înghețat și s-au spart”, ne spune primarul și ne închide telefonul în nas. Potrivit DSP, rețeaua nu are nici autorizație sanitară.

Gângiova (Dolj). Rețeaua din localitate a făcut obiectul unei investigații ”Recorder” prin care se dezvăluiau o serie de nereguli legate de felul în care a fost realizată investiția. Comuna a primit anul acesta de la DSP o notificare de respingere a autorizației de funcționare pentru depășiri la parametrii „nitrați” și „clor rezidual liber”.

Teslui (Dolj). În localitate există o rețea de apă făcută din fonduri europene. Reporterii Recorder au fost în localitate și au vorbit cu câțiva localnici. Toți știau că rețeaua de apă furnizează apă potabilă și o consumau cu încredere. Potrivit DSP Dolj, la Teslui funcționează însă o rețea de apă fără autorizație sanitară.

Moțăței (Dolj). „Vă semnalez faptul că localitatea Moţăţei din judeţul Dolj, care nu figurează pe harta dvs. cu reţea de apă, are, de fapt, o asemenea reţea, dată în funcţiune de circa un deceniu”, ne-a scris un cititor din localitate. Verificările Recorder făcute la Direcția de Sănătate Publică Dolj arată că, într-adevăr, aici funcționează o rețea fără avizul sanitar cerut de lege.

Amărăștii de Jos (Dolj). În comună există o rețea de apă de peste zece ani, care funcționează fără aviz sanitar și le livrează oamenilor apă nepotabilă. Ion Tudoran, viceprimarul comunei, ne-a recunoscut că sunt probleme mari: „Rețeaua nu are aviz sanitar și funcționează ca apă menajeră. Deci nu e potabilă, sunt depășiri la nitrați și nitriți. Oamenii știu că nu e potabilă, scrie și în contractul individual, iar noi ar trebui să le asigurăm apă plată familiilor care au copii sub doi ani, pentru că nitriții și nitrații sunt foarte periculoși pentru ei. Nu putem să le asigurăm, de ce să vă mint? Sperăm să găsim o soluție pe viitor, dacă mai prind un mandat trebuie să fac ceva”.

Pentru a ne ilustra calitatea jalnică a apei din comună, un cititor din zonă ne-a trimis această fotografie:

Berlești (Gorj). Rețeaua de apă funcționează doar pentru jumătate din comună, primarul Iulian Berlescu susținând că în această vară va pune în funcțiune și porțiunea rămasă nefinalizată. El ne-a spus că peste 300 de gospodării s-au branșat până acum, dar a admis că nu are aviz sanitar pentru rețeaua de apă: „Am funcționat așa până acum, pentru că ne-am dorit să terminăm toată rețeaua și să luăm aviz la final”.

Un cetățean din Berlești ne-a trimis pe adresa redacției un mesaj în care se plânge de situația din comună: „Există rețea de apă încă din anul 2014, dar pe care actualul primar refuză să o finalizeze și să o receptioneze, drept urmare sunt circa 250 familii racordate, consumând zilnic apă foarte murdară”.

Bumbești-Pițic (Gorj). Primarul Michi Nioață ne-a declarat că rețeau de apă din comună funcționează de aproape un an, deși „e finalizată doar în proporție de 97%”. Edilul a precizat că o parte din săteni s-au branșat și consumă apă, dar a recunoscut că nu a luat aviz sanitar: „N-am luat încă aviz de la DSP, așteptăm să terminăm 100% și luăm”.

Roșia de Amaradia (Gorj). Primarul Ion Liviu Cotojman ne-a recunoscut că nu există aviz DSP pentru rețeaua de apă din comună, deși aceasta funcționează de peste zece ani. „Până acum n-am cerut aviz, am funcționat ca apă menajeră. Am tot făcut investiții de extindere și am zis că după ce le terminăm o să luăm și aviz. Oamenii din comună au fost anunțați că apa nu e potabilă și mai departe e decizia lor. Eu pot să vă spun că o consum pentru că am făcut analize și e foarte bună”

Hărău (Hunedoara). Primarul Lucian Weber Albu ne-a declarat că rețeaua de apă din comună, construită de predecesorul său, nu are aviz sanitar și livrează apă de o calitate foarte proastă. „Rețeaua a fost finalizată prin 2012 și s-a branșat tot satul, dar apa nu este potabilă. Nu există aviz sanitar pentru că a funcționat de la început ca apă industrială și oamenii au știu asta. E un dezastru, bagi rufele la spălat și le scoți mai murdare decât erau. De băut nici nu poate fi vorba. Suntem într-o situație foarte grea, nu putem nici să obținem fonduri pentru o investiție nouă”.

Ciochina (Ialomița). În comună există o rețea de apă potabilă făcută din fonduri de la Banca Mondială în 2007. Rețeaua nu are autorizație sanitară de funcționare și nu a fost monitorizată anul trecut de Direcția de Sănătate Publică. „Avem nevoie de retehnologizare, trebuie schimbat sistemul de filtrare și schimbată stația de tratare”, supune primarul Vasile Câmpulungeanu.

Periș (Ilfov). DSP Ilfov ne-a transmis că nu există o autorizație sanitară de funcționare pentru rețeaua din Periș. Contactat de Recorder, primarul Anghel Albu a spus că responsabilitatea cade asupra firmei care administrează rețeaua: „Noi am concesionat către o firmă, dar eu știam că au luat aviz. Ar fi trebuit să mă anunțe și pe mine dacă nu mai e valabil”.

Snagov (Ilfov). Rețeaua a fost autorizată în anii trecuți, dar „în anul 2019 nu a mai obținut autorizația sanitară de funcționare întrucât dosarul depus nu a fost completat de beneficiar cu toate documentele solicitate”, ne-au transmis reprezentanții DSP Ilfov.

Dărăști (Ilfov). În localitate există o rețea de apă care funcționează de peste zece ani și care are circa 900 de abonați. Primarul Sorin Țicu s-a arătat nedumerit când a auzit de avizul sanitar pentru rețeaua de apă și ne-a spus că ar fi avut un aviz, dar nu știe dacă nu cumva a expirat. Și-a chemat un subaltern, care i-a transmis că rețeaua din Dărăști n-a avut niciodată aviz sanitar de la DSP. „N-am știut că ne trebuie, vă rog să mă credeți. Acum, că ne-ați spus, o să facem documentație și-o să luăm. Oricum, noi chemăm o firmă privată care face analize la apă și au ieșit bune”, a declarat primarul Sorin Țicu.

Papiu Ilarian (Mureș). În localitate există o rețea de apă potabilă care nu a fost monitorizată de DSP în 2019. „Apa este consumată de săteni atât ca apă de băut, cât și pentru mâncare. Se pare că autoritățile locale nu vor să-și asume răspunderea pentru calitatea apei”, ne scrie un cititor. Reporterii Recorder au încercat zile în șir să ia legătura cu cineva de la primăria Papiu Illarian, fără succes. Reprezentanții DSP Mureș ne-au precizat că localitatea nu deține autorizație sanitară de funcționare pentru rețeaua de apă.

Vătava (Mureș). DSP Mureș ne-a transmis că localitatea nu are autorizație sanitară de funcționare pentru rețeaua de apă, iar primarul Zaharie Şular a recunoscut că apa are probleme: „Deocamdată apa e nepotabilă. Nu avem nici stație de tratare”. Un cititor din zonă ne-a semnalat slaba calitate a apei din Vătava: „În urma consultării hărții publicate de Recorder, am aflat că rețeaua din comună nu este înregistrată. Aceasta asigură alimentarea celor trei sate, iar apa care ajunge în casele oamenilor este într-o stare de nedescris, câteodată cu nisip și resturi organice”.

Săpânța (Maramureș). În localitate există o rețea de apă dinainte de 1989, modernizată în 2015 pentru cei aproximativ 800 de abonați. Viceprimarul ne-a recunoscut că rețeaua a rămas fără autorizație anul trecut: „Mi s-a spus de la DSP că s-a schimbat legea și că trebuie refăcut dosarul. Am refăcut dosarul și am obținut anul acesta autorizație. Au fost doar câteva luni fără autorizație”. Cei de la DSP îl contrazic pe primar și spun că Săpânța nu are autorizație nici în prezent.

Gogoșu (Mehedinți). „Fiecare casă, inclusiv casa bunicilor mei, are trasă apă de la rețeaua publică. Bunicii și familia mea nu o folosesc ca apă potabilă, dar cunosc oameni care o consumă. Poate ar merita investigat acest lucru”, ne-a semnalat un cititor care a descoperit pe harta Recorder că localitatea nu figura cu rețea de apă în monitorizările DSP din 2019. În comună există o rețea de apă din 2010, dar care nu a obținut aviz DSP. „A trebuit să facem stație de tratare, iar acum am demarat și demersurile pentru a obține autorizație. Oamenii ăștia au băut din apa asta de sute de ani și nu a pățit nimeni nimic, dar Doamne ferește să se întâmple!”, ne spune primarul Jean Rogoveanu.

Bâlvănești (Mehedinți). Viceprimarul Gheorghe Rafa ne-a declarat că există o rețea de apă funcțională pentru două dintre cele cinci sate aparținătoare, dar nu s-a obținut aviz sanitar: “Nu avem aviz DSP, dar o monitorizăm noi și au ieșit analize bune”.

Pătulele (Mehedinți). Primarul Ion Țicu ne-a spus că rețeaua de apă din comuna sa funcționează din 1979, dar nu știe să fi avut vreodată aviz sanitar. „Nu este apă potabilă, ci apa menajeră. Cetățenii semnează o anexă la contract prin care iau la cunoștință că apa nu este potabilă, oricum ei o folosesc mai mult pentru udat în grădini. Avem o stație de tratare prin care am putea s-o filtrăm, dar nu rentează pentru că e consumul prea mare. Dacă ar fi numai pentru băut ar merita, dar oamenii sunt legumicultori și udă cu ea prin solare. E prea mare consumul…”

Rediu (Neamț). Primarul Vasile Motfolea a recunoscut că rețeaua de apă din comuna sa funcționează fără aviz sanitar: „Nu ne-a dat DSP-ul aviz pentru că apa nu este potabilă, are depășiri la nitrați și la azot din cauza activităților agricole. Oamenii au fost anunțați și o folosesc doar ca apă menajeră”.

Crăcăoani (Neamț). În localitate există o rețea de apă care nu are autorizație sanitară de funcționare. Primarul susține că nu este dată în folosință pentru că încă este în căutarea unei firme care să preia investiția.

Strejești (Olt). În localitate funcționează o rețea de apă potabilă care a rămas fără autorizație sanitară încă din 2016 din pricina depășirilor foarte mari la parametrii de potabilitate. Cu toate acestea, oamenii nu sunt anunțați că apa nu este potabilă și o consumă cu încredere. Recorder a fost la fața locului și a realizat un reportaj video pe care îl vom publica mâine.

Oporelu (Olt). În comună există două sisteme de alimentare cu apă, din 2006 și din 2009. O informare a DSP ajunsă în posesia Recorder arată că în aprilie 2019 rețelele din Oporelu nu aveau autorizația sanitară de funcționare.

Curtișoara (Olt). În localitate există o rețea de apă potabilă începută după Revoluție și modernizată în primii ani de după aderarea la Uniunea Europeană. Comuna se află pe lista celor care nu au obținut autorizația sanitară de funcționare din partea DSP Olt. „Domnule, dacă eu vă spun că avem!”, exclamă primarul Gheorghe Gănescu. I-am cerut primarului numărul autorizației și a spus că revine cu un telefon. Nu a mai revenit.

Spineni (Olt). În localitate există o rețea de apă care deservește 80% din populație. A fost înființată în 1991 și modernizată în două etape succesive. În ciuda banilor investiți, apa nu este potabilă și rețeaua nu a primit aviz sanitar de funcționare din partea DSP. „ Am făcut demersurile pentru autorizare acum două săptămâni. Chiar nu știu care a fost problema pentru care nu am avut autorizație!”, ne-a declarat viceprimarul Ene Ichim

Mihăești (Olt). În localitate există o rețea de apă începută în 2004 cu fonduri de la Banca Mondială și extinsă apoi cu fonduri guvernamentale. Rețeaua nu a fost niciodată autorizată sanitar. „Am înființat o societate cu un singur angajat și a preluat rețeaua. Acum vom depune dosarul pentru autorizare”, promite primarul  Constantin Dobriţa.

Blăjel (Sibiu). Comuna are rețea de apă în două sate, finalizată în 2016, dar primăria nu a reușit să obțină nici astăzi aviz sanitar de funcționare. „Am avut depășiri la amoniu și de patru ani tot lucrez la rețele ca să le aduc în parametri. Am schimbat sursa de apă și vom obține autorizație”, promite primarul Marius Mărginean.

Biertan (Sibiu). În satul Biertan există o rețea de apă inaugurată în 2010. Inițial, puțurile din care se extrăgea apa erau săpate la o adâncime periculos de mică (aproximativ 30 de metri), iar apa ieșea contaminată. Drept pentru care primăria a mai investit bani pentru un alt foraj și pentru o stație de tratare. Rezultatele sunt la fel de proaste, stația neputând face față cantităților mari de amoniu și de fier. Nu există autorizație sanitară de funcționare. „Oamenii știu că apa nu e potabilă?”, îl întrebăm pe primarul Mircea Mihai Dragomir. „În cea mai mare parte știu”, ne-a răspuns edilul.

Șaru Dornei (Suceava). Localitatea are o rețea de apă potabilă din 1985, modernizată succesiv în 2001, 2008 și 2012. „Acum facem documentația pentru autorizare la DSP. Am avut autorizație, dar a expirat. A expirat anul trecut, cred, nu știu exact”, susține primarul Cătălin Ioan Iordache.

Valea Moldovei (Suceava). Localitatea are o rețea de apă potabilă din anul 2003 la care e racordată peste 50% din populație. „Rețeaua e modernă de tot!”, se laudă primarul Constantin Moroșan. Localitatea nu apare, însă, pe lista comunelor monitorizate de DSP Suceava în 2019. „Avem autorizație, dar probabil nu e vizată”, spune primarul și promite să revină cu un telefon după ce se interesează exact de situația autorizației. Nu a mai revenit.

Straja (Suceava). În localitate există o rețea de apă construită în perioada 2010-2013 pentru aproximativ 300 de familii. Lucrarea a fost făcută prost așa că, la scurt timp, o treime din conducte au cedat și a fost nevoie să fie înlocuite. „Acesta e motivul pentru care nu mai avem autorizație sanitară de funcționare”, ne-a explicat primarul Mihai Juravle. „Acum rețeaua e funcțională, dar până obținem autorizația oamenii o consumă ca și apă menajeră”.

Pogonești (Vaslui). Mai mulți localnici ne-au scris că în comună există rețea de apă, deși pe harta Recorder publicată în luna mai nu apare ca fiind monitorizată de DSP. Oamenii ne-au mai precizat că toți locuitorii o consumă ca apă potabilă. Am sunat la primărie și angajatul de la urbanism, Guță Gelu, ne-a declarat, senin, următoarele: „Nu avem autorizație de la Direcția de Sănătate Publică. O să obținem și autorizație. Atâta timp cât nu ni s-a cerut, nici noi nu am știut!”. Rețeaua stă fără autorizație de când a luat ființă. De opt ani.

Șuletea (Vaslui). Există o rețea de aproximativ 15 ani, la care s-au racordat până acum 150 de familii. Localnicii ne-au scris că n-au știu că rețeaua nu este monitorizată de DSP. Viceprimarul Sorin Dumbravă ne-a garantat, însă, că lumea nu pune gura pe apă. „Nu avem autorizație pentru că apa nu este potabilă, lumea o folosește ca apă menajeră”. Vicele a mai precizat că, după terminarea unor noi investiții la rețeaua de apă, primăria va încerca să obțină autorizație.

Soveja (Vrancea). Comuna are o rețea de apă din anul 2000, însă aceasta a funcționat fără aviz din cauza analizelor care indicau o contaminare de natură fecală. „Se mai întâmplă, se mai ia curentul, se mai trăsnește, mai sare o siguranță și până vin băieții să repare ….”, a încercat să ne explice viceprimarul Daniel Dobrin. Acesta susține că recent s-au făcut investiții în modernizarea rețelei, iar apa a fost adusă în parametri, urmând să se obțină și autorizație sanitară.


Ca să găsești o localitate pe hartă, îți recomandăm să selectezi mai întâi județul în care se află. Se va deschide harta județului respectiv, în care există o opțiune de căutare după numele localității. Făcând click pe localitate, se vor afișa informațiile.

Apăsați aici pentru a vedea harta într-o pagină separată


A contribuit: Izabela Neacșu
Grafică: Egas Consulting and Strategy
Editori: Cristian Delcea, Mihai Voinea

În episodul de mâine al campaniei noastre vom publica o investigație video în care am mers pe teren și am recoltat probe de apă din rețelele clandestine.

Susține proiectul Recorder

Citești acest articol pentru că niște ziariști s-au încăpățânat să creadă că își pot face meseria fără patroni și fără interese ascunse. Recorder este o publicație care se autofinanțează din publicitate și din donațiile cititorilor. Și tu poți susține această inițiativă!

Citeste continuarea articolului pe recorder.ro