Miruță îl zboară pe directorul TAROM, vaca de muls a partidelor

ANALIZĂ. Se întâmplă rar în România. Astăzi, ministrul Economiei, Radu Miruță, a anunțat că, la cererea lui, Consiliul de administrație al TAROM l-a revocat din funcție pe directorul general al companiei — pentru că refuza, de luni de zile, să înlocuiască un buget de basm cu cifrele reale. Nu e o știre despre un demis. E o știre despre o excepție.

Motivul, spus fără menajamente de ministru: conducerea numită politic a companiei îi cerea să aprobe, în calitate de acționar, un buget construit pe cifre pe care ea însăși le știa false. Un grad de umplere a avioanelor de 79% pe hârtie, când realitatea lunilor din 2026 e de 65%. Un preț al combustibilului trecut la 950 de dolari tona, când TAROM plătește în jur de 1.500. Venituri umflate, cheltuieli micșorate — o ficțiune contabilă croită să pară că totul e în regulă.

Ce a scris Radu Miruță, ministrul Economiei, astăzi pe Facebook

„TAROM. Au venit cu un buget ridicol de nerealist. Am cerut și am recerut refacerea lui pe cifre reale. Nu l-au refăcut. Poate pentru că nu mai rămânea loc pentru planuri frumoase pe bani publici."

„Consiliul de administrație a constatat astăzi că directorul nu a întreprins niciun demers pentru refacerea bugetului pe date reale (…). Din aceste motive, a fost decisă revocarea lui din funcție."

„Un buget fals nu salvează o companie. O adoarme. Iar TAROM nu are nevoie de calmante, ci de adevăr."

Postarea integrală, pe pagina de Facebook a lui Radu Miruță (link extern — se deschide în filă nouă)

O companie care nu a mai văzut profitul din 2007

Ca să înțelegi de ce contează gestul, trebuie să privești hârtia de la care a fugit directorul. TAROM nu a mai încheiat un an pe profit din 2007 (link extern — se deschide în filă nouă). Aproape două decenii de pierderi, la o companie de stat pe care contribuabilul o ține în viață transfuzie după transfuzie. Numai între 2017 și 2022, TAROM a adunat pierderi de aproape 300 de milioane de euro — o medie de circa 55 de milioane pe an, bani aruncați într-o gaură care nu se mai umple.

Iar statul plătește. Planul de restructurare aprobat de Comisia Europeană se ridică la aproape 1,84 miliarde de lei — în jur de 380 de milioane de euro — cu ștergeri de datorii de zeci de milioane și injecții de capital. Bani publici, adică banii tăi, turnați într-o companie pe care nimeni nu o obligă să funcționeze ca o afacere.

Vaca de muls a fiecărui partid

De ce nu funcționează? Pentru că TAROM nu a fost condusă, ci ocupată. Este vaca de muls a fiecărui partid care ajunge la guvernare și are nevoie de un loc călduț pentru clientela lui. O cifră spune totul: potrivit Europa Liberă (link extern — se deschide în filă nouă), compania a avut 17 șefi în 7 ani. Șaptesprezece. Nu manageri aleși pentru performanță, ci oameni parașutați și schimbați la fiecare rotativă politică, fiecare cu anturajul, consiliul și sinecurile lui.

Asta e adevărata boală a TAROM, dincolo de kerosen și de întârzierile la livrarea avioanelor: a fost transformată dintr-o companie aeriană într-o agenție de plasare a fidelilor de partid. Un consiliu de administrație nu ca organ de decizie, ci ca sală de așteptare pentru pile. Iar când acționarul — statul — cere adevărul, „conducerea pusă de PSD", cum o numește chiar ministrul, răspunde cu presiunea de a semna minciuna.

O tradiție europeană, îngropată în tabele frumoase

Umilința e cu atât mai mare cu cât TAROM nu e o companie oarecare. Este continuatoarea primei companii aeriene internaționale din lume (link extern — se deschide în filă nouă): CFRNA, Compania Franco-Română de Navigație Aeriană, înființată în 1920 cu bani românești — de la banca Marmorosch Blank — și cu sprijinul lui Nicolae Titulescu. Când nimeni pe planetă nu zbura comercial peste granițe, românii și francezii deschideau linia Paris–Strasbourg–Viena–Praga–Varșovia–București. Din același trunchi s-a născut și Air France. România avea companie aeriană de stat încă din 1930 (LARES), iar TAROM, înființată în 1954, a împlinit anul trecut 70 de ani (link extern — se deschide în filă nouă). De la pionierul mondial al zborului internațional la compania care își falsifică bugetul ca să mai smulgă o tranșă de la Guvern — acesta este arcul istoric administrat de partidele românești. Nu piața a ucis TAROM. A ucis-o clasa politică, sistematic, pentru că i-a fost mai utilă moartă și dependentă decât vie și liberă.

De ce gestul de azi este „Așa DA"

Aici e miezul. Un ministru care refuză să semneze o ficțiune și demite directorul care i-o servea nu face nimic eroic — face exact ce ar trebui să facă orice acționar responsabil. Problema e că, în România, tocmai asta a devenit excepția. Zeci de miniștri au semnat, de-a lungul anilor, bugete la fel de false, ca să nu strice liniștea și să nu supere partidul. Rezultatul se vede în cei aproape 300 de milioane de euro pierduți doar în cinci ani.

Miruță a pus faptele pe masă în loc să le ascundă într-un tabel frumos: pierderi operaționale de milioane de euro în primele luni, datorii restante, presiunea combustibilului. Nu e o soluție — TAROM rămâne o companie bolnavă, iar un buget realist care arată dezastrul e abia primul pas. Dar e diferența dintre un doctor care spune adevărul și unul care dă calmante ca pacientul să moară liniștit. După 17 șefi în 7 ani și 18 ani fără profit, măcar atât: cineva a refuzat să mai mintă. Așa DA.