INTERVIU Poeta Carmen Tiderle: Copiii sunt cel mai energizant public / Bolintineanu, Creangă și Trump – surse de inspirație pentru versuri fără “scorțoșenie”/ Capacitatea elevilor să lege informațiile, nu doar să le asimileze – “O problemă superserioasă care nu e luată deloc în serios”

Copiii “sunt de departe cel mai deschis și energizant public din câte există”, spune Carmen Tiderle, una dintre cele mai prolifice și mai apreciate scriitoare pentru copii, din ultima vreme. Și, în vremea tuturor tentațiilor digitale și a bombardamentului cu informații, ei pot să învețe mult din poezie, dar “ideea e să nu se prindă că învață”, spune ea pentru EduPedu.ro. Semnatara multor cărți de poezii pentru copii, pline de “prostioare”, neologisme și învățături spuse pe ton hazliu, ea arată, în răspunsurile sale, cum îi e drag Ion Creangă, dar un Creangă dat jos de pe soclu. Sau cum îi e drag să îi vadă pe copii că învață, dar nu îngropați în informații, ci că pot să lege lucrurile pe care le află – “o problemă foarte serioasă care nu e luată deloc în serios”. 

Dacă nu o cunoști, dar o auzi cum vorbește despre bucuria copiilor pentru poezie, ai fi tentat să ridici din sprâncene: cine a mai pomenit în zilele noastre, în afara unor “excepții”, copii fascinați de experiența versurilor, când cei mici nu prea mai par interesați de altceva decât de Youtube, Minecraft și Roblox? Ar însemna, însă, că nu ai văzut-o, înainte de pandemie, cum aduna cete de copii și părinți la lansări de carte sau la ședințe de lectură, sau mai nou cum îi atrage să citească și să râdă împreună, la evenimente editoriale sau educaționale, pe Zoom sau pe orice platformă se nimerește la îndemână.

S-a apucat să publice relativ recent, după o primă experiență la 17 ani, când a scos un volum cu “poezii adolescentine și triste (…) se numea ‘Credeți-mă că sufletul doare’ ☺”. S-a luat cu altele, a intrat în publicitate, ca apoi să publice prima carte pentru copii acum 5 ani, în noiembrie 2015 – volumul “Pe dos, poezii cu prostii pentru copii”. De atunci a publicat “7-8-9” cărți – inclusiv două proiecte în care a inclus poezia pentru copii în marketingul unor companii. Ultima, “Fabrica de lipici”, a apărut săptămânile trecute. De la bun început a lucrat, pe partea de ilustrație – “la fel de importantă ca textul” – cu Vali Petridean, iar la ultima carte, cu toată familia acestuia.

  • Carmen Tiderle, despre cărțile sale: “Pe dos, În orașul Bucurville, Marele Acoperiș, Cine a pus piper în mare?, Selfie cu elfii, Fabrica de lipici, Povești originale cu animale făcută pentru Kaufland și Povești de la Polul Vest făcută pentru Kinder. Urmează să apară în 2021 Turvy-Topsy, o carte în engleză cu traducerile unora dintre poeziile din Pe dos și din În orașul Bucurville, traduceri de Victor Ghiga”.

Creangă. Începuturile

EduPedu.ro: Lucrai în publicitate. La “creație”, în acest domeniu, știm că oamenii își dau toată silința creativă:) să facă brandul mai lucios, deci aveai pe ce să-ți exersezi creativitatea. Ce ți-a venit să te apuci de poezii pentru copii?

Carmen Tiderle: Tu ai pus creație între ghilimele. Nu spun că greșești, dar în publicitate există și creație fără ghilimele. Atunci când nu te gândești doar să faci un brand lucios, ci să spui o poveste care să-i emoționeze pe cât mai mulți oameni. Iar când faci asta, starea ta, procesul și rezultatul sunt identice cu ale oricărui alt creator, indiferent ce lucruri noi aduce el în lume: o piesă muzicală, o poezie, o sculptură…

Deci, da, făceam creație.  Dar obosisem un pic să-mi fie judecați “copiii”  – acum pun eu ghilimele – după niște criterii care mie nu mi se păreau relevante. Așa că am luat o pauză. Cum însă reflexul ăsta de a gândi cu scopul clar să-mi vină o idee îmi rămăsese și aveam și doi copii în carne și oase acasă, plictisiți de tot felul de lecturi obligatorii nesărate, mi-am pus creativitatea la muncă și a ieșit ce-a ieșit. Niște poezii pe teme actuale, amuzante, scrise nepretențios. Idei cu rimă.

EduPedu.ro: Spuneai la un moment dat, într-un interviu, că te-ai apucat să scrii din cauza lui Ion Creangă, din care copiii tăi nu prea înțelegeau mare lucru și ai vrut să le oferi ceva care să-i facă să le placă lectura. Abordarea ta care este, ca să le captezi atenția?

C.T.: Nu neapărat că nu înțelegeau, dar nu se regăseau în întâmplările de-acolo, nu se identificau cu niciun personaj, Nică le era strain și mai vorbea și ciudat. Aburcat?! Palancă?! Hârsită?! Ah, și-și mai lua și chelfăneală sau căptușeală. Râdeau, nu-i vorbă, dar sursa de fun nu era întâmplarea povestită, ci aceste cuvinte. În timpul ăsta, dinspre literatura engleză contemporană veneau cărți cu situații și personaje mult mai aproape de ei.

Eh, în contextul ăsta mi-a trecut prin cap c-aș putea scrie și eu ceva care pur și simplu să le placă. Să-i facă să râdă pentru că gluma e bună, să-i pună pe gânduri fiindcă e ceva la care nu s-au gândit, să-i și inspire, să fie pe limba lor etc.

Citește interviul integral pe EduPedu.ro


Citeste continuarea articolului pe g4media.ro